Cum s-a dezvoltat Râmnicul după Războiul de Independență! 

Cucerirea independenţei de stat în 1877 a constituit unul dintre cele mai memorabile evenimente pe drumul făuririi şi consolidării României moderne, condiţie esenţială a propăşirii sale economice şi politice. În oraşul Râmnicu Vâlcea a avut loc o mare manifestare populară de simpatie şi aprobare a acestui măreţ act din istoria naţională. O dată cu mobilizarea armatei, fiii oraşului au fost grupaţi în Regimentul 2 Dorobanţi, care a plecat de la Turnu Măgurele. Populaţia a contribuit la cumpărarea unor arme. Primăria a donat suma de 1000 lei. La Râmnicu Vâlcea au fost organizate spitale militare pentru ostaşii răniţi şi bolnavi (în august 1877 existau 150 paturi la spital). Căderea Plevnei(28 noiembrie- 10 decembrie 1877) a dus la capturarea unui mare număr de turci, dintre care 300 au fost internaţi la Râmnic, în cazarmele regimentelor de călăraşi şi de dorobanţi.

După obţinerea independenţei de stat a României, în Râmnic s-au făcut noi paşi pe calea dezvoltării economice şi urbanistice, aspect determinant mai ales de construcţia căilor ferate, de înfiinţarea unor întreprinderi de industrie alimentară, încălţăminte şi cherestea, precum şi introducerea electricităţii. Au intrat în funcţiune două mori sistematice: „Sentinela”(1885) şi „Geltsch”(1886) şi unele întreprinderi industriale: o unitate de pielărie şi opinci – în proprietatea fraţilor Hanciu şi Moritz Schland (1886), Fabrica de cherestea a fraţilor Hanciu(1889) şi un atelier mecanic pentru producerea de maşini agricole şi tâmplărie, înfiinţat de Frantz Eitel (1890). În 1893 ia fiinţă societatea „Proprietatea”, profilată pe confecţionarea obiectelor din tablă şi din aramă. A sporit numărul băncilor şi al altor instituţii. Concomitent s-au întreprins şi unele acţiuni de sistematizare a oraşului, înălţându-se noi construcţii: Spitalul orăşenesc (1890), Hala (1902), Prefectura Vâlcea (1903), Tribunalul (1900), Liceul „Al. Lahovary” (1907).