Andreea Soare, 30 de ani, spune despre sine că este o tânără care are șansa de a avea cea mai frumoasă meserie. Este soprană, locuiește de 12 ani în Franța și colaborează frecvent cu Opera Națională din Paris. Până la 18 ani a trăit în Râmnicu Vâlcea, iar după ce a câștigat un concurs de muzică francofonă, în România, a primit șansa de a merge și de a studia în Franța. A absolvit Universitatea Marc Bloch, din Strasbourg, pentru ca apoi să termine și Conservatorul Național din Strasbourg, respectiv Conservatorul Național Superior de Muzică și Dans din Paris.

Andreea Soare a cântat, în februarie, pentru prima dată, pe scena Operei Naționale București (ONB), unde a interpretat rolul principal în opera „Cosi fan tutte” (Așa fac toate – trad.), de Wolfgang Amadeus Mozart.

Ea a cântat, până acum, în 15 opere, din Franța și Germania, până în China și România. Andreea Soare, care știe deja cum arată programul său până pe 31 de decembrie 2017, și-a făcut timp să acorde un interviu pentru eJobs. Tânăra soprană, care ajunge în România doar o dată pe an, vara sau iarna, vorbește direct și sincer despre sacrificiile și recompensele unei cariere de top în domeniul muzical.

eJobs: Când și cum ți-ai dat seama că vrei o carieră în muzică?

Andreea Soare: Nu-mi amintesc să fi existat un moment precis în care să mă fi gândit la o carieră în muzică. Am început de foarte mică, iar scena și spectacolele mi-au fost, de la început, foarte familiare. Iar parcursul meu muzical – despre carieră o să vorbim când o să ajung la o anumită vârstă – s-a transformat rând pe rând. Am trecut prin aproape toate genurile muzicale, de la populară la folk sau muzică ușoară și, mult mai târziu, la operă. De asemenea, am trecut prin experiența de a juca scenete de Caragiale copil fiind – la nouă ani –, am făcut balet, dans modern, dans de societate, am prezentat spectacole, am prezentat emisiuni la TV sau la radio. Deci, până la 30 de ani, am făcut multe lucruri în domeniul artistic și cred că opera este o contopire a tot ceea ce am făcut până acum – e muzică, e teatru, e dans.

eJobs: Știu că ai studiat mai multe instrumente muzicale. Care a fost primul dintre ele?

Andreea Soare: Odată cu începerea școlii primare, bunicii m-au dus la școala de muzică pentru a studia un instrument și am început cu vioara, pe care am studiat-o, de altfel, opt ani, cu regretatul profesor Aurel Popescu. Între timp am început să iau cursuri de chitară în particular cu profesorul Valetin Ciobotea, iar la inceputul clasei a cincea am început  pianul, cu profesoara Cristina Maier. Dar cel mai important a fost studiul teoriei muzicale, baza culturii muzicale, cu profesorul Nicolae Manda.

eJobs: Cum s-a schimbat universul tău personal și profesional după ce ai ajuns în Franța?

Andreea Soare: Când am ajuns în Franța aveam deja 19 ani, terminasem liceul și schimbarea a fost bruscă. În România m-am format ca muzician, acolo am primit bazele muzicii; în Franța am aprofundat muzica clasică și am început studiul canto clasic. În România nu am cântat niciodată muzică clasică vocală, ca solistă.

În Franța m-am dezvoltat ca adult, am descoperit o cultură asemănătoare și, în același timp, diferită de a noastră. O cultură pe care acum, după 12 ani mi-am însușit-o, considerându-mă, în egală masură, româncă și franțuzoaică. În Franța am fost înconjurată de oameni de toate naționalitățile, care m-au ajutat necondiționat și care mi-au oferit șanse importante.

eJobs: Cum arată o zi de muncă din viața ta?

Andreea Soare: Zilele „de muncă” – n-am folosit niciodată cuvântul ăsta pentru a spune că mă duc la repetiții, la concerte, la operă, cu adevărat pot spune că e doar plăcere pură – sunt foarte diferite. Am să-ți dau câteva exemple.

O zi de repetiții pentru operă poate arăta cam așa. Mă trezesc foarte devreme, în jur de 7:30. Îmi trebuie cam o oră, o oră și jumăte ca să fiu complet gata pentru a „ataca” o zi de repetiții, timp în care nu fac nimic special – îmi beau cafeaua, verific e-mailurile și fac duș. Repetițiile încep la ora 10:00 și durează până până la ora 13:00. Apoi am o oră de pauză de masă, iar de la 14:00 până la 17:00 am, din nou, repetiții. În principiu, dacă este este vorba de un rol principal, la ora 17:00 sunt extrem de obosită. Până ajung acasă se face 18:00. Apoi manânc, descopăr veștile, e-mailurile – la operă, în general, în sălile de repetiții nu avem rețea așa că suntem timp de șase ore rupți de vești – , vorbesc la telefon, programez alte repetiții, încerc să răspund la e-mailuri, după care încep să mă pregătesc pentru repetiția de a doua zi. Și, uite așa, mă apucă în general ora 1 noaptea.

O zi în care am spectacol este o zi în care, în general, nu fac nimic înainte de spectacol. Adică mă trezesc foarte târziu – pe la ora 12:00 –  și nu ies din casă, dacă este rolul principal. Dacă este un rol mai mic, am o zi ca oricare alta, adică pot să mă duc la cumpărături și să mă văd cu prietenii.

eJobs: Malcolm Gladwell a popularizat, într-una dintre cărțile sale (Excepționalii), ideea conform căreia oricine își dorește să exceleze într-un domeniu, ar trebui să muncească 10.000 de ore. Cum vezi tu lucrurile? Crezi că, până acum, ai atins acest prag de 10.000 de ore muncite?

Andreea Soare:  Sincer, cred ca am depășit de foarte mult timp acest număr de ore. Nu sunt foarte bună la matematică, dar după un calcul sumar ți-ar trebui patru ani și jumătate, șase ore pe zi. Evident că n-am lucrat zilnic timp de patru ani și jumătate, dar de când am început studiul muzicii au trecut 23 de ani. Cred, cu tărie, că talentul fără muncă nu duce la un nivel profesionist, dar nici munca fără talent nu duce. Poți fi un „tehnician” foarte bun, dar dacă n-ai un gram de talent, nu te vei putea detașa de ceilalți.

eJobs: De ce ai cântat abia în 2016 pe scena ONB?

Andreea Soare: E o întrebare pe care ar trebui s-o adresezi Operei Române. Sau, altfel zis, mai bine mai târziu decât niciodată. Întâmplarea a făcut ca regizoarea Paula Gherghe să fie prezentă, anul trecut, la repetițiile operei „Cosi fan tutte”, de Mozart, la Opera Garsington, în Mare Britanie. În „Cosi fan tutte” am cântat rolul principal și, odată cu achiziționarea operei de către ONB, ea m-a invitat să cânt același rol la București. A fost minunat să cânt acasă! Un vis devenit realitate! Sper că voi reveni, cât de curând.

eJobs: Câți bani câștigă un artist de nivelul tău?

Andreea Soare: Lumea, în general, este fascinată de câștigurile cântăreților de operă. Salariu, într-adevăr, pentru o seară de spectacol, este foarte mare, în comparație cu cineva care se duce zi de zi la serviciu. Dar, ceea ce nimeni nu ia în considerare este că, înainte de premiera unei opere, noi repetăm timp de o lună și jumătate sau două luni, timp în care nu suntem plătiți, după care încep spectacolele. Dacă vorbim de Opera Națională din Paris – Bastille sau Garnier – sunt în jur de nouă reprezentații pentru o operă. Dacă este o operă în alte orașe, normal sunt patru, maximum cinci reprezentații. Toți banii, pentru toate spectacolele, îi primim după ultimul spectacol, ceea ce înseamnă că timp de trei luni nu avem niciun salariu, perioadă în care trebuie să plătim chiria și cheltuielile obișnuite, precum mâncare, transport sau partituri. În plus, pentru a învăța un rol trebuie să plătești un corepetitior cu care să lucrezi, un profesor de canto care să-ți supravegheze tehnica vocală sau un coach de limbă. Un alt aspect foarte important este că noi nu lucrăm tot anul, zi de zi. Putem avea trei opere pe an și, de asemenea, e obligatoriu să avem perioade de pauză vocală, pentru sănătatea vocală. În perioada de pauză vocală putem avea o pauză vocală totală ori putem avea concerte care nu necesită un efort așa de intens precum o operă.

eJobs: Ce sfaturi i-ai da cuiva care își dorește să aibă o carieră de success în muzică?

Andreea Soare: Pentru mine sunt câteva lucruri esențiale. Trebuie să fie deschis la orice sugestie, orice critică, orice sfat, dar să ia doar partea pozitivă, constructivă. Din toate se poate învăța ceva, dar fiecare astfel de persoană ar trebui să-și păstreze identitatea artistică.

eJobs: Dacă ai fi ales o altă carieră, ce ți-ai fi dorit să devii?

Andreea Soare: Doctor. N-aș ști să-ți spun ce specialitate mi-aș fi ales, dar e o meserie minunată.

eJobs: Pe piața muncii, oamenii se împart, mai mult sau mai puțin, în două categorii: angajați și antreprenori. În acest context, cum te percepi: ca un angajat sau ca un antreprenor?

Andreea Soare: Angajat. Sunt angajată de o operă sau angajată de un festival. Iar toate angajările trec prin impresara mea, care este englezoaică.

eJobs: Te vezi, la un moment dat, făcând și altceva decât muzică?

Andreea Soare: Pentru moment nu mă văd făcând altceva decât muzică. Dar, bineînțeles că mă gândesc la un viitor destul de îndepărtat în care aș putea avea o funcție într-o instituție de muzică. Mi-e permis să visez, aș vrea să fiu director de operă sau impresar artistic.

eJobs: Ai devenit faimoasă peste hotare. Asemenea ție, mulți români au succes peste hotare, în diferite domenii. Ce crezi că ar trebui să se întâmple în România pentru ca tu și alții asemenea ție să rămâneți în țară?

Andreea Soare: Cred că, în cazul meu, e o diferență față de majoritatea tinerilor care pleacă din România. Nu am plecat pentru că nu-mi era bine în România. Am avut o copilărie și o adolescență minunate alături de bunicii mei, la Râmnicu Vâlcea, o activitate artistică foarte densă și o mulțime de prieteni. Acum, uitându-mă înapoi și având și experiența de la ONB, nu cred ca aș fi putut avea o carieră internațională studiind în România; parcursul normal ar fi fost Conservatorul din București, după care să devin solistă la ONB.

Așa, studiind aici și având șansa de a fi angajată la Opera Națională din Paris, pe de-o parte, dar și având o impresară englezoaică, pe de altă parte, orizontul s-a lărgit. Am cântat, printre altele, în Japonia, Elveția, Germania, Guadeloupe, Anglia sau Italia. Când mă întorc pe acasă, ceea ce nu înțeleg și mă doare, într-un fel, este expresia „Ce îți imaginezi, domnișoară?! Aici nu e Franța! Aici nu se poate face!”. Și nu vorbesc doar de domeniul artistic. Am foarte mulți prieteni și foști colegi de liceu care au rămas în România și cărora le merge foarte bine. Pentru mine asta e dovada că se poate face ceva în România. Cred, cu tărie, după acești 12 ani petrecuți în Franța, o țară în care legea se aplică cu strictețe, că așa ar trebui să se întâmple și în România. Să dispară lanțul pile-neamuri-relații. Mă conving, din ce în ce mai mult, că acest sistem e pur românesc.

eJobs: Ai oameni pe care îi percepi drept modele?

Andreea Soare: Admir foarte mulți oameni pentru calități foarte diferite, nu sunt toți persoane publice, așa încât nu o să-ți dau nume, mi-ar fi imposibil să-i numesc pe toți. În muzică, chiar dacă sună a clișeu, Maria Callas este un model de necontestat în tot ce a făcut.

eJobs: Ce faci în timpul liber?

Andreea Soare: Ador să descopăr lucruri noi, în orice domeniu. Mă fascinează, când sunt în călătorie, să mă pierd pe străzile unui oraș fară hartă sau GPS în mână. În perioadele dintre producțiile de operă am, teoretic, timp liber. Practic, e mai greu, pentru că trebuie să studiez rolul care urmează sau programele pentru concertele viitoare. Dar dacă nu am timp liber, îmi fac. Am învățat, odată cu timpul, că toate lucrurile au o importanță în viață. Studiul este foarte important, dar și ieșitul în oraș sau în parc, cu prietenii, e foarte important. Mă duc și la operă cu prietenii mei și li se pare foarte ciudat ca eu să fiu spectator la operă. Și mie mi se pare.

De curând, de exemplu, m-am apucat serios de sport. Întotdeauna am zis: „N-am timp! N-am timp!”. Ba da, am timp! Trebuie doar să mă organizez mai bine.

eJobs: Ce muzică îți place să asculți, în afara creațiilor muzicienilor clasici?

Andreea Soare: Acasă sau pe telefon nu ascult, în general, muzică clasică. Sunt mare fan Adele, Nina Simone, Billie Holiday, Norah Jones, Barbara și Pink Martini. Nu am un stil anume. Trebuie să mă emoționeze, într-un fel. Din muzica românească îmi place foarte mult Tatiana Stepa, Alexandru Andrieș, Taxi și Alexandra Ușurelu.

Sursa: ejobs.ro