Întrucât Sfântul Ioan Iacob a manifestat încă din tinerețea sa o nemărginită dragoste față de cultură, împlinind pentru o perioadă și ascultarea de bibliotecar la Mănăstirea Neamț, a fost ales drept patron spiritual al bibliotecarilor. Sărbătorirea ocrotitorului spiritual a însemnat pentru personalul Bibliotecii Județene „Antim Ivireanul” din Râmnicu-Vâlcea un binecuvântat prilej pentru a fi în împreună rugăciune la Mănăstirea „Sfântul Ioan Iacob” din Țara Loviștei.

În cuvântul de învățătură împărtășit celor prezenți, Înaltpreasfințitul Părinte Varsanufie a vorbit despre viața Sfântului Ioan Iacob ca un exemplu de smerenie, de permanentă ascultare față de duhovnici și de părinții cu viață sfântă: „Viața sa este pentru fiecare dintre noi, mai întâi o pildă de smerenie, pentru că el a trăit în multă smerenie. S-a dovedit încă din copilărie a fi un copil ales și binecuvântat de Dumnezeu, întrucât, deși rămâne orfan de părinți, deprinde experiența rugăciunii sincere dar și știința de carte, remarcându-se ca un elev silitor pe toată perioada studiilor, perioadă în care se îndeletnicește cu citirea cărților sfinte.

Simțindu-se chemat de Dumnezeu la o viețuire duhovnicească, a intrat în obștea Mănăstirii Neamț unde i-au fost rânduite ascultări la infirmerie și la bibliotecă, astfel încât toți se foloseau de smerenia, de blândețea și dragostea lui. Dorind viață pustnicească, merge în vetrele de sihăstrie din țară și ajunge la Mănăstirea Turnu unde cunoaște experiența duhovnicească a obștii monahale de aici și rânduiala ascetică impusă de către Sfinții Daniil și Misail.

Arzând cu inima pentru Hristos și pentru Locurile Sfinte, fericitul monah Ioan a plecat în Țara Sfântă unde a viețuit la Mănăstirea Sfântul Sava, manifestând aceeași dragoste față de oameni și răbdând multe ispite, boli și încercări. Slujirii semenilor, rugăciunii și privegherilor, a adăugat Sfântul Ioan și citirea Sfintelor Evanghelii și a Sfinților Părinți, alcătuirea unor versuri duhovnicești sau a scrierilor cu caracter teologic și moralizator.

S-a nevoit o perioadă într-o peșteră din pustiul Qumran iar apoi, după o perioadă în care împreună cu alți monahi au suferit într-un lagăr pe Muntele Măslinilor, revine la Mănăstirea Sfântul Sava, apoi slujește la Schitul românesc „Sfântul Ioan Botezătorul” de pe Valea Iordanului. Nevoit fiind să plece de la schit, intră în obștea Mănăstirii „Sfântul Gheorghe Hozevitul” din pustiul Hozeva, iar după scurt timp se retrage la o peșteră din apropiere, numită Chilia Sfânta Ana, unde s-a nevoit timp de 7 ani în rugăciuni neîncetate, în privegheri de toată noaptea, în postiri îndelungate, în lacrimi, în cugetări și în cântări duhovnicești, răbdând tot felul de ispite.  După mutarea sa la cele veșnice, la data de 5 august 1960,  Dumnezeu l-a preamărit și l-a numărat în ceata sfinților,  învrednicindu-l de darul păstrării întregi a sfintelor sale moaște”.

Părintele Arhiepiscop a arătat că Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, luând în considerare sfințenia vieții Cuviosului Ioan Iacob, și văzând cinstitele sale moaște, l-a trecut în rândul sfinților.

Totodată, Înaltpreasfinția Sa a subliniat faptul că deși în anumite perioade au existat mulți denigratori la adresa cuviosului, sfințenia vieții sale și minunile săvârșite de către Sfântul Ioan Iacob a determinat cinstirea sa de către toți ortodocșii, atât cei din Țara Sfântă cât și din Grecia sau alte spații creștin ortodoxe.

Îndemnul de final al Părintelui Arhiepiscop a fost acela de a căuta în viețile sfinților, ca unii ce sunt prieteni și casnici ai lui Dumnezeu,  modele de autentică trăire creștină, revelate în slujirea semenilor și în cultivarea virtuților creștine.

La sărbătoarea Mănăstirii „Sfântul Ioan Iacob” au participat stareți ai mănăstirilor din Arhiepiscopia Râmnicului, viețuitori ai mănăstirilor, credincioși din parohiile apropiate dar și pelerini din județele învecinate. Sărbătoarea a devenit astfel și un mijloc de împrospătare a vieții spirituale și de întărire a credinței.