Combinatul Oltchim este scos la vanzare pe bucati, prin noua pachete de active
„Oltchim va lansa un proces competitiv de vanzare a activelor societatii, grupate in mai multe pachete, la acest moment avandu-se in vedere de catre societate noua astfel de pachete de active”, se arata in anuntul companiei.
Investitorii interesati pot depune scrisori de interes pentru oricare sau pentru toate pachetele de active pana la 30 septembrie 2016, scrie News.ro. „Selectia cumparatorului/cumparatorilor se va face pe baza valorii economice a ofertei, procesul de selectie fiind estimat a se finaliza pana la sfarsitul anului 2016”, se precizeaza in document.
Oltchim este singurul producator din Europa Centrala de soda caustica lichida si singurul producator din Romania de clor si polieter polioli. Societatea exporta aproximativ 70 % din productia sa.
Statul roman detine un pachet de control de 54,8% in cadrul societatii. In ianuarie 2013, Oltchim a fost declarata insolventa. De atunci, aceasta a trecut printr-un proces de reorganizare, conform unui plan elaborat de administratorul judiciar (si aprobat de majoritatea creditorilor Oltchim), vizand plata datoriilor anterioare din incasarile pentru o viitoare privatizare. Avand in vedere faptul ca pretul de vanzare estimat in eventualitatea unei privatizari nu ar acoperi intreaga datorie, creditorii publici ai Oltchim au acceptat anulari totale sau considerabile ale datoriilor.
Acum, când valoarea sa este de peste 5 ori mai mică decât înainte de a fi furat de Roibu, pe-o mână cu politicieni, acoliți și ziariști, este scos la vânzare? Sunt curios cine-l va cumpăra și, mai ales, ce va face cu el după! Prin 1986, noi, cei de la Centrul de Cercetări Râmnicu Vâlcea, am propus ca secția „Piroliză II” din cadrul Combinatului Petrochimic Pitești, să treacă de CIPA Râmnicu Vâlcea. Partidul s-a opus spunând că nu este nevoie de așa ceva fiindcă „economia României este una integrată”!; aiurea, politruci cretini! Propunerea n-o făcusem „de florile mărului”, ci fiindcă cei de la Pitești începuseră „să facă pe nebunii” și ne livrau etilenă și propilenă „când voiau mușchiu’ lor”, ori noi eram pisați la cap cu exportul – aproape 90% din producția de PVC mergea la export, urlau fabricile de prelucrare din țară după PVC, erau delegați care stăteau zi și noapte în combinat, doar-doar or prinde și ei ceva PVC pentru fabricile lor. După 1989, când s-a pus problema privatizării C. P. Pitești, mocofanul de Roibu a stat ca prostul cu mânile-n sân în loc să se ducă la guvern și să bată cu pumnul în masă și să strige că OLTCHIM are nevoie de partea de chimizare, iar privatizarea să se facă cu garanția că cel care va achiziționa C. P. Pitești să continue producția și cu partea de chimizare, respectiv, să producă în continuare etilenă și propilenă (dar și alte derivate valoroase) findcă aceste două materii prime sunt vitale pentru existența OLTCHIM-ului! O altă variantă ar fi fost ca privatizarea C. P. Pitești să se fi făcut fără partea de chimizare a fracțiilor petroliere rezultate din rafinare, iar aceasta să fie atribuită OLTCHIM-ului cu garanția menționată mai sus, adică, cel care va cumpăra rafinăria să ne se livreze materiile prime pentru chimizare. Roibu a făcut asta, dar când era prea târziu! Sau credeați cumva că lui i-a „fătat” mintea această idee? NU!! El era și este total atehnic, habar n-are cu ce se „mănâncă” ingineria chimică, ideea a fost a noastră, a celor de la Centrul De Cercetări! Apoi, după 1989, când pe Roibu îl apucase febra achiziționării cu toptanul de instalații la mâna a doua din străinătate, „aruncând” de cele mai multe ori banii „pe fereastră” (între alte porcării – vezi conservele, FNC-ul, găinile și chiar… porcii, ce avea OLTCIM de-a face cu aceste sectoare care au înghițit o groază de bani, habar n-am!- a cumpărat o instalație veche de Lindan din Spania în condițiile în care acest inseticid era interzis de ani de zile pe plan mondial de a mai fi utilizat, fiind cancerigen!), eu am depus o lucare la Serviciul Tehnic OLTCHIM, în care am propus (între altele) construirea unei rafinării noi pe câmpul petrolifer Băbeni, de capacitate minimă de la care să fie rentabilă, și care să aprovizioneze ritmic OLTCHIM-ul cu etilenă și propilenă. Dacă eram ascultat, astăzi aveam statiue, deși mă îndoiesc, fiindcă cine mai știe că eu am propus primul ca o parte din PVC-ul produs să fie prelucrat în cadrul OLTCHIM-ului?! Și că așa au apărut secțiile de granule pe bază de PVC, de panouri transparente pe bază de PVC (am testat personal, în Italia, alături de câțiva colegi, acea instalație, fiindcă până atunci ea utilizase PVC-masă, ori noi produceam PVC-suspensie, a trebuit să adaptăm atât tipul de PVC-suspensie, cât și receptura și condițiile de prelucrare, rezultând chiar și un brevet de invenție care nici în ziua de astăzi nu mi-a fost plătit!) și de ferestre termopan pe bază de PVC?! În aceste condiții cum naiba să nu strig pe toate drumurile: ȚARĂ DE LICHELE, ȚARĂ DE SECĂTURI, NE MERITĂM SOARTA CU VÂRF ȘI ÎNDESAT, CĂCI „FIECARE POPOR ÎȘI ARE COMDUCĂTORII PE CARE ȘI-I MERITĂ!” (KARL MARX).