Romania inregistreaza mai multi emigranti decat imigranti. Cu alte cuvinte, sunt mai multi cei care pleaca decat cei care vin in tara. Pana sa ne integram in UE, la noi veneau in special arabii, chinezii si turcii. Dupa integrare, Moldova preia conducerea in topul tarilor din care se pleaca spre Romania. Despre ce judete prefera ei, de ce anume si cum stam la capitolul „imigranti care lucreaza la negru”, aflati din articolul de mai jos.

Exista mai multe perioade in ceea ce-i priveste pe imigranti. Prima, care a durat pana in 2004, cand imigrantii veneau din Siria, Iordania, Egipt, China si Turcia. Marea parte a strainilor, in majoritate barbati, se afla in Romania cu scopul de a desfasura mici afaceri, se arata intr-un studiu (pdf) dedicat imigratiei in Romania.. Multi dintre ei erau in fapt absolventi ai facultatilor noastre, care au trecut de la vanzarea de blugi, sapunuri si ciorapi de dama prin camine, la mici buticuri.

Cel mai mare business il aveau, de departe, chinezii, concentrati in pietele en-gros de la periferia capitalei. In a doua etapa, in conditiile dezvoltarii economiei romanesti si nevoii de forta de munca, angajatorii din Romania incep sa aduca muncitori din China, in sectoare precum: constructii, pe santiere navale, inclusiv in constructii de drumuri si poduri, textile, comert si servicii. Un parcurs similar il inregistreza si imigrantii proveniti din Turcia, muncitorii turci regasindu-se concentrati cam in aceleasi sectoare ale economiei ca si muncitorii chinezi, exceptie facand sectorul confectiilor unde erau angajate muncitoarele venite din China.

Perioada 2007-2010 reprezintă un interval interesant: inainte de criza din 2008 asistam la o intensificare masivă a imigraţiei în scop de muncă urmata de o scădere drastică a acestora odată cu declanşarea contracţiei economice şi pe toată perioada de criză economică şi financiară, aferentă anilor 2009-2010.

Cei mai multi imigranti ii gasim in construcţii, infrastructură transporturi şi şantiere navale, comerţ şi servicii de alimentaţie publică, sectorul domestic şi de îngrijire a copiilor, alte servicii, inclusiv hoteluri, restaurante, confecţii, şi agricultură.

Lucrătorii migranţi, au o educaţie medie, dar o experienţă profesională şi o calificare consistentă în meseria lor.
60% dintre muncitorii străini cu şedere temporară sunt din Moldova, Turcia şi China.

Analiza structurii pe sexe şi grupe de vârstă a imigranţilor aflaţi legal în România arata ca discutam despre bărbaţi (60% în total imigranţi), chiar daca pe segmentul 35-65 ani, proporţia acestora creşte pana la 70% bărbaţi şi 30% femei, mai arata studiul citat mai sus.

Cei mai multi se stabileau in Bucuresti, care a ramas centrul business-ului romanesc, Capitala fiind urmata de Constanta, Iasi si judetul Prahova.

Mai sus aveti topul judetelor  in care imigrantii au preferat zona rurala, iar in graficul de mai jos topul judetelor in care au fost preferate orasele. De ce orasele? Simplu.

Printre explicaţiile referitoare la gradul mare de atragere pe care îl exercită centrele urbane asupra străinilor se numără următoarele: zonele urbane sunt poli de dezvoltare şi creştere economică care necesită forţă de muncă, şi deci şi forţă de muncă imigrantă fie calificată sau necalificată; unele sunt centre universitare importante şi prin urmare atrag imigranţii veniţi pentru studii; sau sunt situate în zone de graniţă, respectiv rute comerciale şi de transport internaţional.

Totodată, aglomerările urbane oferă oportunităţi mai mari de integrare pentru străini prin faptul că aceştia îşi pot găsi mai repede un loc de muncă, îşi pot deschide o afacere sau afacerea lor poate avea mai uşor succes, pot avea mai multe posibilităţi de acces la educaţie şi formare profesională şi pot sa-şi creeze mai uşor reţele sociale sau comunităţi proprii. Integrarea străinilor este mai facilă în marile centre urbane inclusiv pentru că locuitorii sunt mai cosmopoliţi decât în oraşele mici sau în mediul rural unde persistă o viziune conservatoare

Alaturi de imigrantii din China si Turcia, imigrantii din Republica Moldova constituie acum grosul imigrantilor, acestia fiind atrasi in special pentru studii si in scop de munca, si mai putin pentru activitati antreprenoriale. In ceea ce priveste imigrantii moldoveni veniti in Romania pentru a munci ii gasim in aceleasi domenii care prezinta deficit de forta de munca: constructii, confectii, comert, servicii financiar-bancare, agricultura. Mai mult, imigrantii din Republica Moldova impartasesc aceeasi limba si cultura, cea romana, lucru extrem de important pentru o buna integrare,potrivit aceluiasi studiu.

• Imigratia ilegala, la mare moda

Asa cum exista muncitori romani la negru, exista si imigranti angajati ilegal.
• „Informaţiile adunate prin discuţii mai mult sau mai puţin formale cu cetăţeni chinezi, ne-au sugerat o posibilă creştere a şederilor ilegale.” Resortisanţii ţărilor terţe cărora li s-a acordat drept de şedere pe teritoriul naţional care, ulterior, a fost anulat sau revocat sau nu a mai fost prelungit şi care nu au părăsit teritoriul României în ciuda faptului că şederea acestora a devenit ilegală constituie marea majoritate a migranţilor cu situaţie nereglementată.

• „Nimeni nu vrea să facă acte, carte de muncă…Dacă vrei să munceşti, munceşti la negru” Condiţiile legislaţiei muncii în România asociate cu documentele numeroase care sunt solicitate, demersurile anevoioase şi cheltuielile mai mari pentru angajator ce doreşte să ofere locul de muncă unui străin creează un context favorabil muncii la negru a străinilor.

• Există cazuri de cetăţeni moldoveni, ucrainieni sau asiatici angajaţi informal în construcţii, industria de panificaţie, cluburi de noapte, comerţ şi servicii, sectorul domestic sau agricultură. În special, munca nedeclarată pare să fie prevalentă în cazul rtt, studenţi sau cu reunificare familială, posibile explicaţii fiind reglementarea timpului de muncă pentru studenţii străini la 4 ore, iar pentru străinii cu reunificare familială sau care sunt membri de familie ai unui cetăţean român, un nivel al educaţiei mai scăzut, calificare redusă sau
nerecunoaşterea studiilor şi experienţei profesionale.

Fenomenul muncii la negru este destul de răspândit şi în rândul străinilor cu o formă de protecţie sau cei care se află în procedură de azil şi nu au drept la muncă în primul an de la sosirea în ţara noastră. Condiţiile socio-economice şi asistenţa insuficientă, mai ales în cazul ultimei categorii, îi determină pe aceştia să accepte orice condiţii şi să presteze muncă nedeclarată.