Bogații – săraci uită 

Îmi propusesem sa scriu câteva rânduri despre oamenii bogati. Despre oamenii foarte bogati, dar săraci spiritual. Nu despre cei care au o mica afacere de pe urma careia au prosperat la modul decent, care au un nivel de trai deasupra celui de supravietuire, caracteristic majoritatii românilor. Unii dintre oamenii foarte bogati uita, uita foarte usor de unde au plecat, cine i-a ajutat. Sunt niste uituci prin excelenta. Nu generalizez si mai ales nu particularizez. Ceea ce scriu aici este o opinie personala. Sa spun – chiar o experienta de viata. De unde provine amnezia îmbogatitilor? Provine din aroganta, din îndestulare, din meschinarie, din ipocrizie, din ignoranta, din narcisism chiar. Nesimtire este un termen prea dur si educatia nu-mi permite sa-l folosesc.

Când ajung deasupra purcoiului de bani, ei uita de unde au plecat, uita cine i-a ajutat de-a lungul timpului, uita sa fie blânzi, uita sa iubeasca, sa spuna multumesc atunci când trebuie, îsi uita adevaratii prieteni, cei dezinteresati, care-si ofera prietenia neconditionat, uita sa priveasca pâna si în ochii propriilor copii si sa înteleaga, care sunt nevoile sau suferintele acestora. Uita sa fie buni. Uita cel putin o mie de lucruri. Mercantilismul le-a secat sufletele. Multi dintre ei îsi îndreapta fata catre biserica, dar nu evlavios, cu credinta adevarata, ci tot dintr-un egoism extrem.

Cred ca îsi pot cumpara pâna si un loc în Rai. Uita ca eternitatea o poti obtine numai prin fapte bune, prin smerenie, cucernicie, prin ajutorul oferit celor nevoiasi, prin respectarea întocmai a celor 10 Porunci. E posibil sa gresesc, sa ma contrazica faptele lor, cele stiute doar de ei. Ar fi bine sa fie asa. Dar cine sunt eu sa-i judec? Un scriitoras la ziar, care-si exercita dreptul la libera exprimare.

Tiberiu Pîrnau