Peniță Tiberian și Costel Buican – pamfletul care aruncă Perișaniul în aer!
Pamflet
Peniță Tiberian și Costel Buican
A fost odată ca nicioodată că de n-ar fi, nu s-ar povesti.
Într-o zi de joi
Se-ntâlniră în Vâlcea doi,
Peniță Tiberian
Și cu Costel Buican.
Primul, mare orășean,
Al doilea, neaoș țăran,
Se sfădiră, se sfădiră,
Până chiar îl nimeriră.
Îl găsiră pe primar
Care-i un bun gospodar,
Că le face viața grea
Și trebuie ca să i-o dea.
Căută la repezeală
Un ziar din presa locală
Ca să-l facă de ocară
Și să-i ceară socoteală.
Cum de îndrăznește
De se-npotrivește
Față de împărăție
Cu atâta bărbăție.
Cine o fi doamne el ?
Să-l încurce pe Costel,
Care din prea mult zel
Crede că nu-i nimeni ca el.
Pilos în inspectorat
De șefii lui protejat,
Offf săracul băiețel
Ce n-ar vrea să facă el.
De n-ar fii acest primar
Un tip prea autoritar,
Care a văzut că la școală
E prea multă muncă goală
Și i-a cerut socoteală,
Oooo i-afar din seamă.
Să îi săpună lui Costel
Că are grijă doar de el,
Folosindu-se de nume,
El fiind cel mai bun din lume.
Că de când comandă el
Școala e la alt nivel,
Rezultatele școlare
Sunt îmbucurătoare.
Căci, copiii examinați
Vin acasă tăt picați,
Prin școli doamne, dezmățare
Ce atâta grijă mare?
Că doar primăria are
Bani ca să mai repare
Tot ce intră-n dărâmare.
Iar de intri-n amănunte
Doamne câte-ar fi de multe !
Dar, să-l lăsăm pe don Costel
Să vorbim de Penițel,
Scrie binișor săracul
Că, atâtâ-l duce capul.
Nu vorbim de bunul simț
El, l-a uitat pe la părinți,
Care poate i-au și spus
Dar el fiind de-acasă dus
A uitat unde l-a pus.
Și-acum bietul Penițel
Crede că nu-i nimeni ca el,
Poate jigni pe orișicine
Fără să-i fie rușnie.
Inimos fără decență
Onorează prin prezență
Fără pic de obediență,
Că așa sunt la noi, unii
Se cred sănătoși, nebunii.
Chiar și în învățământ
Ce-l mai rău se crede sfânt,
Și unele legi sunt pe dos
Totul este mincinos,
Ticălosul e cinstit
Muncitorul e nimic.
La noi în România,
Domină de mult prostia,
Poți să latri și la lună
Nimeni nu vrea ca spună
Adevărul neântinat
Doar câte unul, mai bărbat,
Și-atunci vai și jale mare
Doamne, ce l-o fi apucat ?
Vai de copilașii noștrii
Vai de țara în ce trăim
Că rămânem tot ca proștii
Fără să intervenim !