Povestea de viata a primarului Mircia Gutau
Fostul primar al municipiului Râmnicu Vâlcea, Mircia Gutău, a acceptat să vorbească despre lucruri mai puţin cunoscute din viaţa sa tumultuoasă: „Să discutăm despre copilărie, cariera mea de sportiv şi despre alte lucruri mai puţin ştiute? Interesant. Îmi face plăcere să-mi amintesc de aceste perioade frumoase ale vieţii”, a spus Mircia Gutau pentru indiscret.ro
O familie cu zece copii
Fostul primar al Râmnicului, Mircia Gutău, s-a născut pe 27 aprilie 1957, în Bucovina, în localitatea suceveană Tibeni, într-o familie cu 10 copii: „Eram cel mai mic, eu şi sora mea eram răsfăţaţii familiei. Era şi greu, dar şi frumos. Când era de muncă, munceam, la zile mari stăteam cu toţii la masă şi urmam tradiţiile. În Bucovina se respectă cu sfinţenie cele bisericeşti. În rest, îmi amintesc curtea plină de animale, izlazul unde ne întâlneam cu prietenii din sat. Bucovina este o zonă mirifică”, spune Mircia Gutău. Când era întrebat ce vrea să se facă atunci când va fi mare, „Mirciulică” răspundea că vrea să facă şcoală şi să fie inginer în industria alimentară. “Unul dintre fraţii mei reuşise să-şi deschidă o moară în Suceava şi o ducea bine. Era etalonul pentru fraţii mai mici”.
Mai întâi, Şcoala profesională
Mai întâi, Şcoala profesională
După ce a absolvit opt clase primare în localitatea natală, Mircia Gutău a decis să plece pentru a-şi continua studiile şi a ajuns tocmai la Sibiu: „M-am înscris la o şcoală profesională. Mi-a fost tare greu să mă acomodez. Stăteam într-un internat 70-80 de inşi veniţi te miri de pe unde. Nu aveam pe nimeni şi, sincer să fiu, în primul an m-a bătut gândul să o tai înapoi acasă. Îmi era dor de părinţi, de animale, de tot”, spune fostul primar.
Judo – bilet spre lume
Judo – bilet spre lume
Urmându-şi visul din copilărie, Mircia Gutău s-a înscris apoi la Liceul de Industrie Alimentară din Sibiu, şi în clasa a IX-a avea să-şi înceapă cariera sportivă: „Pe vremea aceea se făceau tot felul de selecţii prin şcoli. Veneau antrenori, se uitau la orele de sport şi se orientau. Pe mine m-au chemat la un trial de judo, m-am dus din curiozitate mai mult. Mi-a plăcut şi am continuat. Îmi plăcea şi sportul, şi faptul că primeam bilete de voie pentru antrenamente de două ori pe zi, că plecam la concursuri în ţară. Am văzut toată România, am avut zeci de deplasări în străinătate. A fost şansa mea în viaţă şi îmi pare bine că am profitat de ea. Am avut noroc. La toate categoriile de vârstă şi la lotul naţional am avut un singur antrenor, pe Ovidiu Bucur, Dumnezeu să-l ierte, că s-a dus dintre noi. Timp de 12 ani, mi-a fost ca un tată, nu exagerez cu nimic. Nu pot uita niciodată o discuţie pe care am avut-o imediat după ce am ieşit campion naţional. A venit la mine şi mi-a spus să nu uit că în viaţă voi găsi unul mai bun decât mine. Am înţeles din această pildă că nu trebuie să fiu îngâmfat şi să nu fac rău nimănui”.
„Să-ţi cânte Imnul la Olimpiadă e ceva de vis”
„Să-ţi cânte Imnul la Olimpiadă e ceva de vis”
Mircia Gutău a fost campion naţional şi a cucerit medalii la Campionatul Mondial Universitar, dar îşi aminteşte cu cea mai mare plăcere de Jocurile Olimpice de la Moscova 1980: „Nu am apucat să joc, am fost numai rezervă, dar este de vis să auzi Imnul la Olimpiadă. E greu de explicat exact ce simţi. Am avut numai de câştigat din faptul că am urmat o carieră sportivă. Îţi dai seama cât de mult mă ajutau deplasările în străinătate în perioada dificilă de până în Revoluţie”.
Muncitor necalificat la „650 tancuri”
Muncitor necalificat la „650 tancuri”
În ceea ce priveşte iubirile din adolescenţă, Gutău spune că nu excela: „Nu eram idolul femeilor. Aveam bunul-simţ al omului venit de la ţară, eram destul de ruşinos. Am respectat şi respect în continuare sexul frumos. Nu am dus lipsă de prietene, dar nu făceam un sport din asta”. După ce a absolvit liceul, Mircia Gutău a urmat cursurile Facultăţii de Mecanică TCM Sibiu şi a promovat în Divizia A cu echipa de judo a clubului Carpaţi Mârşa: „Eu voiam să plec la Galaţi pentru a mă înscrie la Facultatea de Industrie Alimentară, dar m-a încântat faptul că cei de la club m-au angajat la Întreprinderea Mecanică Mârşa, la o secţie celebră – 650 tancuri. Aveam de făcut o muncă dificilă la uzină, mă duceam pe 12 şi 24 să-mi iau salariul. Şi erau bani frumoşi pe vremea aceea, 6.500 de lei. Din primul salariu mi-am cumpărat o pereche nouă de pantaloni…”
Viaţa de la Sibiu la Măciuca
În anul doi de facultate, Mircia Gutău avea să se căsătorească: „Sincer, nu mai ştiu care a fost prima mea dragoste, oricum, sigur a fost o copilărie. Ştiu însă care este adevărata dragoste, soţia mea, Mariana. Ne-am cunoscut la Sibiu, ea era studentă la Drept. Ne-am căsătorit repede, în facultate, au fost cei mai frumoşi ani. Aveam o garsonieră peste drum de “Împăratul Romanilor”, îmi era mai uşor să împart bucuriile şi necazurile cu cineva drag. Ne făcuseram planuri să rămânem la Sibiu, să ne stabilim acolo. Nu am vrut să vin la Vâlcea. Când am terminat amândoi facultatea, Mariana a avut o notă foarte bună. A doua pe facultate a fost şi a primit repartiţie la Consiliul Judeţean Vâlcea. A trebuit să vin şi eu la Râmnicu Vâlcea şi recunosc că mi-a plăcut la nebunie acest oraş. Eu m-am angajat la actualul Vilmar ca inginer şi am antrenat o echipă de judo. Peste numai două luni, Mariana a plecat de la Consiliul Judeţean şi a fost trimisă la Măciuca, secretar general al primăriei. Stăteam la socri, la Ocnele Mari, şi ne vedeam numai duminica. După opt luni, a luat un examen la Păuşeşti şi deja era un pic mai bine, ne vedeam în fiecare seară”.
“După ce m-am dezmeticit…”
“După ce m-am dezmeticit…”
Revoluţia l-a prins pe Gutău inginer la actualul Vilmar: „După ce m-am dezmeticit, mi-am dat demisia din postul de inginer şi m-am apucat de afaceri, de comerţ, mai precis. A fost o perioadă bună în care am acumulat destui bani pentru a-mi deschide o afacere care să nu mai implice deplasări în Iugoslavia sau Turcia. Mi-am deschis o secţie de panificaţie care a mers excelent, îmi îndeplinisem visul din copilărie”.
“Am destui duşmani, dar mai mulţi prieteni”
Parcursul ulterior al lui Mircia Gutău este cunoscut, a fost viceprimar al Râmnicului şi apoi primar al municipiului. „Sunt un om realizat. Am o familie unită, am o soţie care mă iubeşte şi doi copii minunaţi. Vreau să fac în continuare politică, îmi place ceea ce fac, îmi place foarte mult şi administraţia. Am destui duşmani, dar mai mulţi prieteni. Nu mă voi răzbuna niciodată pe nimeni, răzbunarea e arma prostului”, încheie Mircia Gutău confesiunea despre trecut pentru publicatia indiscret.ro
in Prim plan
Dle primar la implinirea frumoasei varste ,va doresc multa sanatate si impliniri.LAMULTI ANI!