Studia Theologica debutează cu Mărturisirea și pocăința – coordonate ale lucrării Cuvântului lui Dumnezeu în inima omului, studiul Înaltpreasfințitului Părinte Arhiepiscop Varsanufie prin care ne încredințează de faptul că „lucrarea mărturisitoare a Cuvântului se concretizează în schimbarea minții omului prin puterea pocăinței: „Să nu vă potriviţi cu acest veac, ci să vă schimbaţi prin înnoirea minţii” (Romani XII, 2). În acest sens, observăm că „Pocăința nu este în ultimă analiză un fapt moral, ci existențial. Nu aparține nivelului psihologiei sau al comportamentului social, ci nivelului vieții duhovnicești. Precum păcatul nu constă, simplu, în încălcarea poruncilor morale, ci în îndepărtarea de izvorul vieții, de Dumnezeu, tot așa și pocăința nu constă simplu în îndreptarea morală, ci în întoarcerea la Dumnezeu și în sălășluirea înlăuntrul vieții celei îndumnezeite”.

Ascultând cuvântul lui Dumnezeu, omul se modelează după acesta, „impregnându-se de Sfânta Scriptură”. „Aceasta pătrunde sufletul și-l schimbă, după modelul Cuvântului și al gândirii dumnezeiești”. Orice cuvânt din Sfânta Scriptură are importanța lui, fiindu-i esențial omului în viața duhovnicească: „să nu lăsăm nefolosite datele Scripturii de Dumnezeu insuflate, care ne sunt de mult ajutor”.

Lucrarea în lume a Bisericii nu este alta decât lucrarea Mântuitorului Hristos, continuarea activității Sale de înnoire lăuntrică a lumii, prin cei ce constituie „puținul aluat, care dospește frământătura” (I Corinteni V, 6)”.

În articolul Triodul în spiritualitatea ortodoxă, Pr. Prof. Dr. Nicolae Necula subliniază că „la crearea acestei stări de spirit și la hotărârea de curățire a sufletului prin pocăință, contribuie și minunatele producții imnografice, imnele, cântările liturgice și rugăciunile din această perioadă care parcă ni se adresează fiecăruia în parte și ne determină să ne îndreptăm viața și felul de a trăi, pentru a ne întâlni cu Mântuitorul Cel Înviat. Ca să trăim bucuria Învierii, trebuie neapărat să trecem prin nevoințele postului. De Dumnezeu nu ne putem apropia decât în stare de curăție și de sfințenie. Perioada Triodului și Postul cel Mare sunt cele mai potrivite și mai la îndemână căi și mijloace pentru realizarea acestui scop. De aici strânsa legătură dintre Triod și Înviere.”

Sunt prezentate în continuare studiile:  „Un suflet în două trupuri”. Despre prietenia creştină în Antichitatea târzie, semnat de  domnul Bogdan Tătaru-Cazaban, Părintele Arhim. Dr. Nectarie Șofelea – Despre harisme duhovniceşti în opera Sfântului Ioan Casian  și Fundamentele dogmatice ale misiunii bisericeşti contemporane şi câteva aspecte pastorale alcătuit de Pr. Dr. Marcel Stavără.

Studia Humanitatis debutează cu articolul maestrului Dinu Săraru, Iisus Hristos … să mă izbăvească de focul cel nesfârșit, că am greșit cunoscând, al cărui titlu reia un stih din Rugăciunea – testament a Sfântului Ierarh Calinic, o „personalitate covârșitoare spiritual, dar, cu adevărat surprizător și sub înfățișarea ctitorului a toate întreprizător și constructor înzestrat cu virtuți arhitecturale și inginerești, deopotrivă exigent chivernisitor al averilor mănăstirești pe care s-a zbătut ca un învățat al științei dreptului să le sporească și să le facă folositoare și neapărat rentabile – să nu ne sperie sublinierea aceasta -, Arhiereul Sfânt Calinic de la Cernica și de la Râmnic, prezent vibrant și în viața cetății capitală a țării, activ și sever privitor la starea lumii politice a veacului său românesc și nu numai, dar mai ales al Adunării obștești pe care a onorat-o ca un senator de drept, s-a impus și a cucerit, uneori învingând aprig cu militantismul său, a cucerit, zic, lumea creștină românească a veacului al XIX-lea dar și pe aceea a veacului al XX-lea până la a fi, în zilele noastre, recunoscut și declarat Sfânt al calendarului orthodox.”

Studiului domnului acedemician îi urmează studiile  O cruce cu smaralde  a domnului Dan Ciachir, Matei Basarab, mărturisitor al credinței creștine  a domnului Dr. Florin Epure,   Mănăstiri şi biserici vâlcene într-un raport al lui Ioan Slavici către Ministrul Cultelor şi Instrucţiunii Publice a domnului Dumitru Vlăduţ, „Scrisoarea III. Tipare arhaice ale conflictului (ultima parte)” alcătuit de profesorul Nae Georgescu și Reflexe antimiene în opera eminesciană?” (I)  a domnului Conf. univ. dr. Ioan St. Lazăr.

În Verba Patrum apare omilia Sfântului Teodor Studitul, Cuvânt la Nașterea Sfântului Prooroc și Înaintemergător Ioan Botezătorul, text tradus de Maria Goiană și  diortosit de Octavian Gordon.

În Colloquium continuă seria interviurilor cu Părinții duhovnicești din Muntele Athos, astfel încât în acest număr este prezentat interviul cu Arhimandritul Elisei, starețul Sfintei Mănăstiri Simonospetra.

Theatrum prezintă „Șapte zile în Pustia Sfântului Munte”. Piesă de teatru într-un act. Scenariu de Ion Costin Manoliu.

Poemata prezintă câteva din poemele lui Ioan Pintea: Euharistie, Casa Teslarului, Candela și Trei lumânări.

Reafirmându-și misiunea culturală, Martyria își ilustrează paginile și în acest număr cu obiecte din atelierele domnului Laurențiu Pietraru.