Remus Borza, deputat, expert financiar, continuă să analizeze cele mai recente evoluții ale economiei și măsurilor guvernamentale. Din prima parte, am aflat dacă sunt sau nu turate la maximum motoarele economiei românești și cum stăm la diverse capitole bugetare. În partea a doua, Remus Borza analizează inflația, deficitele, eficiența împrumuturilor, investițiile și închiderea execuției bugetare.

Cotidianul: Cum prognozați nivelul inflației?

Remus Borza: Suntem la un maxim înregistrat în ultimii patru ani. În septembrie – 1,8%, în creștere cu 0,5 puncte procentuale față de luna precedentă, când am consemnat 1,3%. Analiștii economici și financiari estimează o inflație în 2017 de peste 2%. Vedeți, aceste deficite de cont curent sau de balanță comercială mai obligă Executivul la o altă măsură care înregistrează costuri în creștere, și anume la împrumuturi.

Împrumuturi mari?

România iarăși este favorizată, comparativ cu toate celelalte 28 de state membre ale Uniunii Europene, și anume: avem cel mai mic grad de îndatorare raportat la PIB. 38% este ponderea datoriei externe a României în PIB. Media datoriei externe în statele UE este de 85% din PIB. În atare condiții, Guvernul României, indiferent de culoarea lui, are acest buffer, această rezervă la dispoziție – împrumuturile.

Dar ce facem cu împrumuturile? Au fost împrumutatate 4 miliarde. Ce se întâmplă?

Trezorierul-șef din Ministerul Finanțelor, Ștefan Nanu, afirma cu multă inocență, în februarie, că România se va împrumuta cu 50 miliarde lei de pe piața internă și cu 3,7 miliarde euro de pe piețele externe. Vedem că MF face lucrul ăsta în fiecare săptămână. Emite pe bandă titluri de stat. Această foame de bani a bugetului și a Executivului este speculată deja de bănci. Așa se explică în parte și creșterea ROBOR, ca efect al lipsei de lichiditate în piață. Aşa se explică și costul din ce în ce mai mare pe care România îl plătește la împrumuturi. Am început anul 2017 cu un randament mediu de 3,23% la titlurile de stat. Acum, plătim o dobândă medie de 3,80%, fiind foarte probabil să ajungem la 4 puncte procentuale până la sfârșitul anului. Raportat la totalul datoriei externe, România plătește anual în jur de 2,5 miliarde euro dobânzi. Evident, ca și alte ţări, se împrumută de pe piețele internaționale sau de pe piața internă. Important este cu ce cost. Acum trei săptămâni, Ungaria „controversatului“, „naționalistului“, „antioccidentalului“ Victor Orban a emis niște titluri de stat de 15 miliarde forinți, cu maturitate la trei luni. A fost o suprasubscriere de 48 miliarde forinți, iar randamentul dat de Ungaria nu a fost cu plus, a fost cu minus. Minus 0,2%. Cu alte cuvinte, investitorii străini peste trei luni nu vor lua 15,1 miliarde forinți, ci 14,9 miliarde forinți. Iată că Ungaria, atât de blamată de unii, reușește să se împrumute de pe piețele internaționale la dobânzi negative, bucurându-se de o favorabilitate mult mai bună decât România, care plătește o dobândă de aproape 4% la titlurile de stat.

Datoria externă a României a avut o evoluție galopantă, paradoxală în special după momentul integrării în UE. În cei zece ani de la integrare, au venit mulți bani în România: 27 miliarde euro – fonduri europene; 52 miliarde euro – remiterile „căpșunarilor“. 34 miliarde euro – ISD.

Cu toată această infuzie masivă de capital, în perioada 2007-2017, România a simțit nevoia să se împrumute de trei ori mai mult decât în perioada 1990-2006. În ‚90, România era singura țară din Europa, probabil singura țară din lume, care avea zero datorie externă. Mai mult decât atât, România în ’89 avea 3,2 miliarde dolari creanțe în peste 20 de țări, în special în țările arabe: Asia, Africa etc. La 31 decembrie 2006, datoria externă era de 24 miliarde euro și iată că astăzi, când vorbim, am ajuns la 94 miliarde euro. Perioada 1990-2006 este caracterizată de o mare instabilitate socială și de involuție economică, de falimentare a 2/3 din capacitățile industriale ale României, de hiperinflație și șomaj. Perioada 2007-2017 este caracterizată de stabilitate socială și creștere economică constantă, cu excepția anilor de recesiune 2009-2010. Cu toate astea, în ultima perioadă ne-am împrumutat de trei ori mai mult decât în prima. Asta ar trebui să facă obiectul unei analize economice, profunde și responsabile. Cu tot afluxul masiv de finanțare în perioada 2007-2017, în România nu s-a construit sau modernizat mai nimic. Asta înseamnă că s-a furat mult.

Deși în ultimii şase ani suntem constant pe creștere economică, România înregistrează deficite în fiecare an.

Asta este o boală veche la români. Nici în intervalul 2000-2008, caracterizat de o constantă și progresivă creștere economică, atingând un maxim istoric de 8,5% în 2008, nu am făcut excedente, ci deficite. Vedeți, economia are o anumită ciclicitate, ca în Biblie. 7 ani de recolte bogate și belșug, 7 ani de secetă și sărăcie. Cei care au pus deoparte, în cămară, sacii cu grâne în cei 7 ani de belșug au avut cu ce să-și hrănească poporul în anii de secetă și sărăcie. La fel este și în economia de astăzi. Vorbim despre acea ciclicitate pe principiul „omul gospodar își face vara sanie și iarna car“. Cam așa ar trebui să facă și guvernele noastre. Adică să creeze excedente în perioadele de boom economic, cu care să finanțeze deficitele din perioadele de recesiune.

Și totuși cum închidem execuția bugetară?

Păi, nu vom închide prea bine, chiar dacă PIB-ul României, la rectificarea din septembrie, a fost ajustat de la 815 miliarde la 837 miliarde lei. O creștere de 79 miliarde raportat la PIB-ul din 2016. Da, e lăudabil, numai că degeaba crește PIB-ul României dacă România înregistrează deficite. Un deficit de cont curent pe primele 6 luni de 6,3 miliarde lei și un deficit comercial pe întreg anul de 12,5 miliarde euro. Toată această creștere economică despre care vorbim noi, de 5,8% pe primele 6 luni, nu este o creștere sănătoasă câtă vreme se bazează preponderent pe consum. Acest consum se duce în primul rând pe importuri, pentru că, din păcate, economia românească, industria românească, nu poate să satisfacă nevoile din ce în ce mai mari ale unei populații care are mai mulți bani.

În ultimii trei, patru ani noi constant stăteam pe un deficit comercial de 9 miliarde euro, ca diferența dintre 63 miliarde euro importuri versus 54 miliarde euro exporturi. Iată, anul ăsta vom avea 72 miliarde euro importuri versus 63,5 miliarde exporturi. Deci un deficit pe balanța comercială de 12,5 miliarde euro. România și Bulgaria sunt singurele ţări din UE care înregistrează deficite comerciale. Până și în relația cu Ungaria avem un deficit comercial de peste 2 miliarde euro. Cu alte cuvinte, noi susținem alte economii și creăm locuri de muncă în alte ţări.

Sursa: cotidianul.ro