Sfințirea noii biserici cu hramurile „Sfânta Mare Muceniță Varvara” și „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe” din Salina Ocnele Mari 

La sărbătoarea Sfintei Mare Mucenițe Varvara, ocrotitoarea celor care lucrează în mină, luni, 4 decembrie, Înaltpreasfințitul Părinte Varsanufie, Arhiepiscopul Râmnicului, a săvârșit slujba de sfințire a noii biserici din Salina Ocnele Mari, cu hramurile Sfânta Mare Muceniță Varvara” și „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe”.

Biserica a fost amenajată în salină de către Societatea Națională a Sării, Sucursala Exploatare Minieră Râmnicu-Vâlcea,  prin purtarea de grijă a Preoților Petre Vețeleanu, Bogdan-Vasile Nistor și Vasile-Bogdan Brădeanu din Parohia Trăistari, de care aparține acest sfânt lăcaș.

Înaltpreasfințitul Părinte Varsanufie, în cuvântul de învățătură împărtășit celor prezenți a precizat că „dragostea lui Dumnezeu față de oameni nu a fost limitată de timp sau de spațiu și de aceea învățăm din viețile Sfintei Mare Mucenițe Varvara și a Sfântului Mare Mucenic Gheorghe, care au primit cununa muceniciei pentru că și-au mărturisit în mod public credința în perioadă de prigoană, că trebuie să așezăm nădejdea mai întâi la Dumnezeu. Credinţa noastră este cea care ne poate conduce către împărăția lui Dumnezeu însă mărturisim, prin rugăciune, prin faptele cele bune că numai Mântuitorul Hristos este sfinţitorul vieţii noastre.

Una dintre cele mai frumoase cântări ale Bisericii ne arată care este legătura noastră cu sfinții: „Doamne, de nu am avea pe sfinții Tăi rugători și bunătatea Ta milostivindu-se spre noi!”. Așa cum îi numește Biserica, „prieteni și casnici ai lui Dumnezeu”, sfinții au puterea să se roage pentru noi în fața lui Dumnezeu. Mijlocirea sfinților o obținem prin cinstirea pe care noi, credincioșii actuali, le-o aducem.

Există multe exemple în istoria mântuirii de oameni care n-au ținut cont în mărturisirea credinței de starea  lor socială, de bunăstare sau de multe alte aspecte care țin de viața aceasta pământească și au primit cununa muceniciei. Între aceștia sunt și Sfânta Mare Muceniță Varvara și Sfântul Mare Mucenic Gheorghe care, iată, din rânduiala lui Dumnezeu au devenit ocrotitori nu doar ai celor care le poartă numele, ci și ocrotitori ai bisericilor și comunităților parohiale dar și a oamenilor care au diverse îndeletniciri.

Acești sfinți ocrotesc biserica aceasta din salină și pe toți cei care lucrează în mină și rugăm pe Preamilostivul Dumnezeu să coboare harul Său peste noi toți pentru ca prin faptele noastre să-L mărturisim  în întreaga noastră viață”, a încheiat Înaltpreasfinția Sa.

La această sărbătoare ortodoxă au participat oficialități locale și centrale, angajați ai salinei, preoți și credincioși din parohiile vecine și numeroși turiști din țară.

Sfânta Muceniță Varvara este protectoarea minerilor, arhitecților și a constructorilor creștini ortodocși. Mucenița a trăit pe vremea împăratului Maximian (284-305) la Heliopolis. Era fiica unui păgân cu numele Dioscur (sau Dioscor), care o ținea sub pază, într-un turn înalt, din pricina marii ei frumuseți trupești. Fecioara aceasta credea în Hristos și n-a vrut să-și ascundă credința de tatăl ei. Odată, când tatăl ei a spus sa se facă două ferestre la o baie pe care o zidea, fiica lui a poruncit sa se facă trei. Întrebată fiind pentru ce a dat porunca aceasta, i-a răspuns ca a făcut trei ferestre în numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh. La auzul acestor cuvinte tatăl ei s-a repezit îndată cu sabia să o omoare, dar sfânta a fugit și s-a ascuns într-o stâncă ce s-a deschis ca prin minune; de acolo s-a dus în munți. Tatăl ei a urmărit-o și a găsit-o; a luat-o de cosițe și a dat-o domnului țării aceleia. Înaintea acestuia, Sfânta Varvara a mărturisit pe Hristos și a batjocorit pe idoli. De aceea a fost chinuită în multe feluri și în sfârșit ucisă cu sabia de tatăl ei, cu mâinile lui. Se spune ca tatăl ei, după ce a ucis-o, a fost lovit de trăsnet pe când cobora din munte și a murit.

Sursa: arhiepiscopiaramnicului.ro