BISERICILE RAMNICULUI (I) – ANSAMBLUL ARHIEPISCOPAL (sec. XVI-XIX) 

ANSAMBLUL ARHIEPISCOPAL (sec. XVI-XIX), str. Arhiepiscopiei, nr. 1

Ansamblul Arhiepiscopal de la Râmnic este alcătuit din: Catedrala „Sf. Nicolae”; ctitorită de episcopul Calinic, pictată de Gheorghe Tattarescu; sec. XVI, refăcută în perioada 1850-1856, pe temelia alteia mai vechi din anii 1576-1586; Palatul Episcopal ridicat de episcopul Calinic în anul 1850 (refăcut la 1889); Paraclisul “Sf. Grigore Teologul”, ridicat de episcopul Grigorie III Socoteanu în anul 1751; Biserica-bolniţă „Adormirea Maicii Domnului”, ctitorită de episcopul Climent între anii 1745-1746; Clădiri sec. XIX-XX; Pivniţele şi clădirile fostei tipografii – ruine sec. XVI-XIX şi Turnul clopotniţă din sec. XVI-XIX.

Vechea Episcopie a Râmnicului este cea de-a doua eparhie a Tării Româneşti, moştenitoare şi continuatoare a Mitropoliei Severinului. Aceasta din urmă, înfiinţată în anul 1370, şi-a avut reşedinţa la Severin, dar a fost mutată, ulterior, datorită conflictelor vremii, la Râmnicu Vâlcea. Între anii 1503-1504, în timpul domnitorului Radu cel Mare, în amintirea mitropoliei dispărute, s-a reînfiinţat Episcopia Râmnicului Noului Severin. În urma războiului austro-turc din 1737, clădirile Arhiepiscopiei şi biserica ridicată între 1576-1586 sunt arse complet. Clădirile Episcopiei sunt refăcute la 1749, dar cad pradă focului de la 1847, alături de jumătate din oraş.

Biserica-Bolniţă ce se află în incinta reşedinţei Arhiepiscopiei Râmnicului este ctitoria episcopului Climent, ridicată în anul 1745, ajutat fiind de cuviosul ieromonah chir Teodor şi de monahul Pahomie.

Biserica are hramul Adormirea Maicii Domnului, fiind zidită în forma de corabie cu pridvor pe stâlpi în faţă, într-un stil arhitectural românesc, fiind împodobită cu o catapeteasmă de zid  şi cu icoane de valoare.

Paraclisul este aşezat în partea de răsărit a palatului arhiepiscopal, având hramul Sfântul Grigorie Bogoslovul, a fost ridicat în anul 1751 de episcopul Grigorie Socoteanu, locul de rugăciune zilnică al ierarhilor acestui scaun vlădicesc.

Fântâna Episcopului Filaret

Fântâna Episcopului Filaret, aflată astăzi în fața Catedralei Arhiepiscopale Sfântul Ierarh Nicolae din Râmnicu-Vâlcea, este în mod sigur una dintre cele mai frumoase fântâni de piatră din secolul al XVIII-lea.

Episcopul Filaret, grec de origine, ucenic al Mitropolitului Partenie de Târnovo, a slujit în scaunul episcopal din Râmnic între anii 1780-1792. La 6 septembrie 1793, a fost ales Mitropolit al Ungro-Vlahiei, iar la 1793 s-a retras din scaun la Mănăstirea Căldărușani, unde, la 1794, a trecut la cele veșnice.

Pe fântâna de piatră ctitorită de Episcopul Filaret se păstrează până astăzi decorul floral deosebit și inscripția originală votivă, scrisă cu litere chirilice. Astfel, de jur-împrejur stă scris: S-au ridicat această fântână de Preasfinţitul Episcop al Râmnicului Chiriu Chir Filaret. 1784 septemvrie 1. Apoi, într-un ancadrament central, stau scrise aceste versuri:

Cursul apei de fântână, Şi până când apa curge,

Când va fi reace şi bună, Pomenirea nu se stinge

Şi setea o potoleşte, Şi tuturor le vesteşte,

Şi vederea înveseleşte. Şi pe ctitor proslăveşte.

Fântâna Episcopului Filaret, dezafectată și înnegrită de mulțimea anilor, a fost restaurată și racordată la apă potabilă de către Părintele Arhiepiscop Varsanufie, în întâiul Său an de păstorire la Râmnic, lucrările fiind terminate în martie 2015, precum arată noua inscripție votivă de pe spatele fântânii.

Crucea domnitorului Constantin Şerban Basarab

La 9 martie 1656, Constantin Şerban Basarab, domnitorul Țării Românești (1654-1658), ctitor și al bisericii care a devenit peste timp Catedrala Patriarhală din București (1656), a ctitorit la Râmnicu-Vâlcea o cruce mare de piatră, pe care a așezat-o în grădina Episcopiei Râmnicului, în timpul păstoririi Episcopului Dionisie (1653-1657).

Crucea este sculptată în întregime pe partea din față și pe părțile laterale, spatele fiind neted. Fața și lateralele crucii sunt împodobite cu un chenar cu motive vegetale, ecou al abundenței motivelor vegetale întâlnite în epoca brâncovenească. Pe piciorul crucii stă înscris un text cu litere chirilice, în limba slavonă. În zona centrală, în jurul unui medalion, sunt dispuse în cruce patru medalioane mai mici, cuprinzând inscripțiile votive: IIS, HS, NI și KA. În partea de sus este sculptată acvila cu crucea în plisc.

Inscripția, tradusă de istoricul Nicolae Iorga, mărturisește următoarele: Cu vrerea Tatălui şi cu ajutorul Fiului şi cu săvârşirea Sfântului Duh, Amin. S-a făcut această Sfântă Cruce pentru rugăciunea şi lauda Sfântului Părintelui Nostru Nicolae al Mira Likiei, episcop. Şi a făcut această cruce Io Constantin Şerban Voevod şi Doamna sa, Bălaşa, cu blagoslovenia Părintelui Dionisie, Episcop de Râmnic, mart. 9, anul 7164 (1656).

Crucea votivă se păstrează astăzi în spațiul cultural de curând amenajat în incinta Centrului Epahial din Râmnicu-Vâlcea. A fost strămutată în acest loc în luna iunie 2008, de către Arhiepiscopul Gherasim Cristea.

Crucea votivă a domnitorului Constantin Şerban Basarab, monument istoric înnegrit de trecerea anilor, a fost restaurată de către Înaltpreasfințitul Părinte Varsanufie, Arhiepiscopul Râmnicului, în întâiul Său an de păstorire la Râmnic, lucrările afiind terminate în luna septembrie 2015.

Informatii furnizate de Arhiepiscopia Ramnicului