|joi, martie 28, 2024
  • Follow Us!

„Pentru a fi iertat, omul trebuie să ierte, pentru a fi miluit, credinciosul trebuie să miluiască”, a spus Înaltpreasfințitul Părinte Varsanufie 

dsc_9486

În Duminica Izgonirii lui Adam din Rai, Înaltpreasfințitul Părinte Varsanufie, Arhiepiscopul Râmnicului, a îndemnat pe credincioșii prezenți la Sfânta Liturghie, în Biserica Sfântul Mare Mucenic Gheorghe – Nord din Râmnicu-Vâlcea, să cultive semințele virtuților în ogorul inimilor acum, când „Răsărit-a primăvara postului și floarea pocăinței”.

În Duminica lăsatului sec de brânză pentru Postul Mare, la Biserica Sfântul Mare Mucenic Gheorghe – Nord din Râmnicu-Vâlcea, Sfânta Liturghie a fost săvârșită de către Înaltpreasfințitul Părinte Varsanufie, Arhiepiscopul Râmnicului, înconjurat de un sobor de preoți și diaconi.

În cuvântul de învățătură împărtășit credincioșilor prezenți la Sfânta Liturghie, Arhiepiscopul Râmnicului a subliniat importanța duhovnicească a acestei duminici din perioada Triodului, duminică ce deschide propriu-zis Postul Mare: „Începem în duminica aceasta călătoria duhovnicească în care se va afla sufletul nostru timp de patruzeci de zile, urcând treaptă cu treaptă către sărbătoarea Învierii Domnului. Duminica aceasta este numită Duminica iertării deoarece, nu doar în vechime, ci chiar și astăzi, așa cum este firesc, oamenii își cer iertare unul altuia pentru tot ceea ce au greșit, ca să înceapă Postul cel Mare în pace sufletească, iertarea, ca rod al iubirii dumnezeiești, fiind semnul ucenicilor Domnului, așa cum Hristos Domnul ne învață: „Întru aceasta vor cunoaşte toţi că sunteţi ucenicii Mei, dacă veţi avea dragoste unii faţă de alţii” (Ioan 13, 35).

Tâlcuind sensul duhovnicesc al pericopei evanghelice de astăzi, Arhiepiscopul Râmnicului a accentuat cele trei coordonate pe care trebuie să le urmărim pe parcursul întregii perioade de pocăință: iertarea, postul și milostenia.

Referindu-se la iertare, Înaltpreasfințitul Părinte Varsanufie a întărit faptul că, prin aceasta, omul nu doar că se întoarce la starea sa după fire, în care dorințele lui se armonizează întru totul cu firea lui, dar prin aceasta Îl și urmează pe Mântuitorul Hristos: „Unul dintre dumnezeieștii Părinți spune că noi ne asemănăm cu Dumnezeu numai atunci când iertăm, pentru că El i-a iertat  chiar și pe cei care L-au batjocorit, care L-au umilit, care L-au bătut și care L-au răstignit”. Subliniind necesitatea iertării la începutul Postului Mare, Chiriarhul Râmnicului a pus în inimile celor prezenți un cuvânt filocalic al Cuviosului Isaac Sirul: „Lasă-te prigonit și nu prigoni. Lasă-te răstignit și nu răstigni. Lasă-te nedreptățit și nu nedreptăți. Lasă-te bârfit și nu bârfi. Fii blând și nu zelos în rău”.

Pricina izgonirii lui Adam din Rai a fost, alături de neascultare, și lipsa cererii iertării: „De aceea, atunci când Dumnezeu l-a chemat pe Adam în răcoarea serii, când obișnuiau să vorbească, Adam s-a rușinat, întrebat fiind de Dumnezeu: „Unde ești, Adame?”. „Nu pot să vin, pentru că sunt gol”. Și Dumnezeu l-a întrebat: „De unde știi că ești gol, nu cumva ai încălcat porunca Mea?”. Adam, ca și Iuda de altfel, dacă s-ar fi pocăit și ar fi recunoscut înaintea lui Dumnezeu: „Da, Doamne, sunt vinovat, iartă-mă!”, sigur că Dumnezeu l-ar fi iertat. Numai că Adam a preferat să dea vine pe altcineva și a acuzat-o pe femeia pe care Dumnezeu i-a dat-o și a zis: „Femeia pe care mi-ai dat-o, aceea mi-a dat să mănânc”. Cu alte cuvinte, Tu, Doamne, ești vinovat, pentru că mi-ai dat o femeie care m-a sfătuit rău. Atunci Dumnezeu l-a alungat din Rai și această despărțire a lui Adam și a întregii omeniri de unirea desăvârșită cu Dumnezeu a durat până când Domnul nostru Iisus Hristos S-a întrupat pe pământ, S-a răstignit pentru noi, a înviat pentru noi, S-a înălțat la cer și a trimis pe Duhul Sfânt să rămână cu noi până la sfârșitul veacurilor.

Astfel, dacă prin vechiul Adam, toți am fost izgoniți din Rai, Noul Adam ne aduce posibilitatea întoarcerii în Casa Tatălui Ceresc”.

După ce a prezentat postul, a doua coordonată a acestei perioade duhovnicești, ca lucrare tainică a sufletului celui credincios,  aprofundând cea de-a treia coordonată a perioadei de postire, prezentată de pericopa evanghelică de astăzi, Înaltpreasfințitul Părinte Varsanufie, Arhiepiscopul Râmnicului, a arătat celor de față importanța milosteniei ca și concretizare a iubirii noastre față de aproapele: „Tot în Evanghelia de astăzi vedem că Sfântul Apostol și Evanghelist Matei vorbește despre o comoară pe care noi trebuie să ne-o câștigăm în cer, o comoară ce ar putea să ne asigure viața cea veșnică.

Comoara de care ne vorbește Mântuitorul este comoara faptelor bune, pentru că spune că oricine își strânge comoară pe pământ, acela nu se va bucura de ea pentru că o strică moliile ori rugina. De aceea, mult mai de folos este să câștigăm comoară în ceruri. Pentru a fi iertat, omul trebuie să ierte, pentru a fi miluit, credinciosul trebuie să miluiască. Fiecare faptă bună a noastră este scrisă în ceruri și reprezintă un zălog al mântuirii noastre”.

În cuvântul său de învățătură, Înaltpreasfințitul Părinte Varsanufie a anticipat duminicile ce vor urma, ca repere duhovnicești în drumul către învierea sufletelor noastre:

„Ne stau înainte șapte săptămâni. Mai întâi, șase săptămâni în care în fiecare duminică vom avea câte un reper duhovnicesc spre urcușul către Înviere. Astfel, în prima duminică, vom cinsti biruința pe care creștinii au avut-o atunci când una dintre împărătesele Bizanțului a restabilit cultul icoanelor, ca biruință veșnică a dreptei credințe,  apoi o să ne stea înainte exemplul desăvârșit al rugăciunii Sfântului Grigorie Palama, cel care a văzut lumina arătată ucenicilor Mântuitorului atunci când Acesta S-a schimbat la Față. În duminica a treia vom cinsti Sfânta Cruce, pentru că prin Cruce vine mântuirea la toată lumea, întărindu-ne în efortul nostru duhovnicesc la înjumătățirea Postului Mare. Urmează duminica a patra, a Sfântului Ioan Scărarul, în care ni se amintește că viața noastră trebuie să fie o scară pe care să urcăm către cer. Apoi, a cincea duminică ne arată pocăința Sfintei Maria Egipteanca, punând înaintea ochilor noștri sufletești faptul că Dumnezeu nu se uită la păcatele noastre, atunci când există pocăință […]. Urmează Duminica Floriilor și apoi Săptămâna Sfintelor Pătimiri.

Aceasta este călătoria pe care o începem împreună din ziua aceasta, călătorie pe care să ne ajute Dumnezeu să o ducem cu vrednicie, căutând mai des pe duhovnicii noștri, dorind să ne mântuim, să ne curățăm de păcate, căutând să fim mai aproape de Dumnezeu”.

Înaltpreasfințitul Părinte Varsanufie și-a încheiat cuvântul, îndemnându-i pe cei prezenți să cultive semințele virtuților în toată această perioadă „ca ele să rodească în pâinea Cuvântului lui Dumnezeu, ce ne va sătura în timpul Postului Mare, și să continuăm cu credință lupta împotriva patimilor, luând, în loc de sabie, postul care taie toată răutatea din sufletele noastre”.

Leave a Response