Întrebări despre Oltchim, răspunsuri ioc 

În luna ianuarie, s-au împlinit 5 ani de la deschiderea procedurii insolvenței Oltchim. Cinci ani în care efortul, sacrificiul, buna organizare, inteligența și cumpătarea au scos în evidență forța constructivă a românilor puși pe treabă, lipsiți de complexe și frustrări în dura piață concurențială europeană. Românii normali, așa cum ar trebui să fie toți. Însă, în locul unor relatări echilibrate despre realizările și meritele acestei binecuvântate echipe, au fost scoși la tablă să răspundă la întrebări legate de viitorul Oltchim, din fundul clasei, tocmai repetenții managementului românesc. Exclusiv în interesul lor, aceste personaje anacronice intoxică audiența cu previziuni tâmpe și învinovățiri penibile prin care încearcă să-și justifice impotența creativă. De ce? Pentru că, prin comparație cu rezultatele de astăzi, lipsa lor de eficiență are posibile explicații ce se regăsesc, gradual, în interiorul intervalului delimitat de hoție și prostie. Îi ajută fitilștii zilelor noastre, avocații analiști economici independenți specializați în reorganizări judiciare. Ei bine, pare-se că pe zi ce trece saltă în intensitate bocetul celor a căror privire e îndreptată către drobul de sare. Faliment, flex, fier vechi. Conspirație, servicii, bucăți. Nebunie! Repetenții managementului românesc sunt convinși că valoarea Oltchim este dată de valoarea fabricilor și uzinelor depășite moral, zeci de ani ocolite de investiții. Așa știu ei, din vremea cand cumpărau Arpechim-ul cu 1 euro și făceau profit din reevaluarea lui. Când știau că nu vor avea materie primă, dar „investeau” peste 100 de milioane de euro în „reabilitare”. Când pierdeau 4,5 milioane de euro lunar și strigau că nu le dă guvernul. Că nu le mai dă guvernul. Domnilor, este complet greșit! Valoarea Oltchim este dată de OAMENII care de patru ani pun umărul la ridicarea și consolidarea acestui proiect. Să fie clar!

În urmă cu 1 an, am urmărit emisiunea „Întrebări și răspunsuri” de pe TVR1. A fost comentat cazul Oltchim. Până aici nimic deosebit, mulți specialiști sunt tentați să-și dea cu părerea, chiar și pentru simplul motiv de a le fi numele asociat cu o părere, un sfat sau un pronostic dat pe acest dosar greu, complex, atât din punct de vedere operațional cât și juridic. Colegii din platoul TVR1 au fost nepregătiți și au transformat o emisiune pe care eu o consideram de înaltă calitate, intr-una de tip tabloid. Informațiile de bază, prezentate cu titlul de certitudine, au fost în general false și au stat la baza constituirii unor scenarii fantasmagorice, proiectate pe suprafață cenușie a unui amestec vâscos de corupție, incompetență și lipsă de patriotism. Un singur exemplu, cel mai usor de verificat din punct de vedere al autenticității: Platforma Petrochimică Bradu a fost achiziționată de la Petrom cu 1 euro, nu cu 15 milioane de euro, cum a fost afirmat în platou și confirmat cu tărie de către interlocutorul care a participat telefonic. Oltchim a plătit 1 euro pe terenuri și utilaje. Separat, a plătit (de fapt este o datorie inregistrată la masa credală) circa 12 milioane de euro pe stocurile existente pe platformă. Nu imi propun sa comentez haosul de afirmații din emisiune. Doresc însă să avertizez că flagelul superficialității este cel care ne pleznește din toate părțile și ne lasă năuci în fiecare zi. Este impardonabilă lipsa de documentare și de structură logică a enunțurilor celor din platou. Este de neînțeles aerul grav și ingrijorat cu care emit verdicte cei care nu au făcut efortul de a se pregăti. Dacă ar fi tras la examen subiectul Oltchim și ar fi răspuns așa cum au făcut-o aseară, profesorul i-ar fi picat. Patru, vă pregătiti pentru la vară! Dacă am urma principiul „urmărește banii” (show me the money), ar trebui să ne întrebăm cine profită sau câștigă din formarea unei opinii publice negative față de performanța greu de egalat a întregii echipe Oltchim și față de calitatea și buna credință a consorțiului de administratori judiciari și a consultanților angajați de creditori. Avem o echipa românească câștigătoare la olimpiada de management (piețele câștigate cu adevărat sunt cele externe, unde este competiție reală), iar repetenții clasei strigă „tocilarii” si ne toarnă oala cu lături în cap.

Florian Mateiţă (www.rominsolv.ro)