În cuvântul de învățătură împărtășit credincioșilor prezenți, Înaltpreasfinția Sa a arătat că „Mântuitorul Hristos trezește în conștiința lui Iair o credință puternică: Nu te teme; crede numai şi se va izbăvi!, care va risipi din sufletul său orice îndoială atunci când va afla că Domnul a înviat.

Iair, copleșit de suferința fiicei sale, își așază nădejdea în ajutorul lui Dumnezeu, ca și femeia care cheltuise cu doctorii toată avuţia ei şi de către nici unul nu putuse fi vindecată. În așteptarea sa, Iair devine martor al împlinirii profețiilor din Vechiul Testament „întoarceţi-vă către Mine şi veţi fi mântuiţi“ (Isaia XLV, 22),  însă, totodată, este părtaș la minunea vindecării femeii, încredințându-se de lucrarea tămăduitoare a Fiului lui Dumnezeu.

Cuvântul de binecuvântare și mângâiere pe care Domnul îl adresează cu nesfârșită bunătate femeii: Îndrăznește, fiică, credința ta te-a mântuit. Mergi în pace, după ce mai înainte vădise îndrăzneala acesteia:  Cine s-a atins de Mine?…  Căci am simţit o putere care a ieşit din Mine, a fost rostit, după cum ne încredințează Sfântul Ioan Gură de Aur, pentru ca „mai întâi să-i curme frica femeii, ca să nu trăiască neliniștită… să-i îndrepte părerea ce o avea despre El, pentru că socotise că se poate tăinui de Hristos. Iar în al treilea rând, ca să arate tuturor credința ei, pentru a o urma și alții…” (Omilia XXXI).

Credință puternică a arătat și Iair care, deși primește vestea că fiica sa a murit, moment care tulbură până și mințile aparent limpezi, acesta nu-L părăsește pe Dumnezeu și se încrede în cuvântul Său atunci când a zis: n-a murit, ci doarme (Matei IX, 24).

Dumnezeu binecuvintează credința și nădejdea familiei lui Iair, înviindu-o pe fiică. Această familie devine martoră a lucrării Sale dumnezeiești și chiar dacă pe moment rămâne ascultătoare cuvântului Mântuitorului Care le-a poruncit să nu spună nimănui ce s-a întâmplat, totuși, după Învierea Domnului, mărturisesc învățătura despre învierea morților.

Așadar, Învierea fiicei lui Iair, a tânărului din Nain și a lui Lazăr din Betania, sunt prefigurări ale Învierii Mântuitorului Hristos. Prin aceste minuni, Hristos Domnul arată că omul a fost creat nu pentru a sta în mormânt, ci pentru a trăi veșnic în iubirea Preasfintei Treimi”, a încheiat Înaltpreasfințitul Părinte Varsanufie.