Nu treziţi un ziarist care doarme 

Nu treziţi un ziarist care doarme

Gheorghe Smeoreanu (www.criterii.ro)

E cald, e umezeală, norii coboară, dorm mult. Lăsaţi-mă s-o fac. Nu mai scrieţi cu ură şi tovărăşească indignare despre sindicalistul Constantin Pârvu care se pare că are o poveste de dragoste cu ziarista Mirela Manu. Bine că mai există poveşti de dragoste, că de poveşti de război pe metru pătrat ne-am săturat. În plus, poate e chiar frumoasă această poveste, de unde ştiţi voi că nu e, poate presupune clipe minunate pe care noi nu le ştim şi nu le vom şti niciodată. Eu chiar cred că aşa e, fiindcă aşa se întâmplă de obicei.

În sfârşit, doi oameni din mica noastră viaţă publică se îndrăgostesc şi se mută împreună. Nici unul, nici altul nu au mari demnităţi încât să ne oblige menirea presei, a vajnicei noastre prese, să luăm atitudine. El e şef de sindicat, ea e director de ziar. Nici unul, nici celălalt nu lasă în urmă copii nefericiţi, nici unul, nici celălalt nu fac scandal, nu îşi aruncă foştii parteneri în stradă. Şi atunci, care e problema, mânca-v-aş presa voastră ?! Bucuraţi-vă, măi, colegi, ieşiţi la o bere cu ei, nu compuneţi editoriale ofticate pe subiect, lăsaţi-o dracului de opinie constipată, comunistă, falsă până la nebunie.

E cald, dorm mult. Nu treziţi un ziarist care doarme, fiindcă vă va spune că voi aţi avut poveşti de amor probabil cu mult mai parşive, mai greţoase, mai toxice. Ce ar fi să scrie şi Mirela Manu despre poveştile voastre – ale noastre – pe unde ne-am ascunde ? Ori nu cumva ceea ce trăim noi e frumos, e justificat, e metafizic, iar ce trăiesc ei e mizerabil numai fiindcă aşa ne secretă nouă vezica biliară ?

Băi, atâta ipocrizie n-am văzut în viaţa vieţii mele, îm vine să urlu. Iar după toate astea, mai discutăm şi despre caracter ! Puah..

Vi se pare că ar fi vorba despre un amor ghebos doar fiindcă el are 63 de ani şi ea vreo 30 ? E treaba lor, e viaţa lor, cum şi viaţa voastră e a voastră, mai bine aduceţi-vă aminte că pe noi ne-a protejat, totuşi, presa când ne-am trăit amorurile noastre mai mult ori mai puţin legitime, demne, strălucitoare şi pilduitoare. Iar uneori cel puţin la fel de gheboase.

Eu zic să o lăsaţi în pace şi pe fosta lui nevastă şi să nu o mai intervievaţi, că nici nouă nu ne-ar fi plăcut să ne intervieveze cineva nevestele – foste ori actuale. Probabil că ale noastre nici nu au acceptat interviuri de acest fel, că nu ne-ar fi fost uşor. Cred că doar aici am fost mai buni, prin fostele sau actualele, dar ăsta nu e meritul nostru.

Eu unul am o simpatie generică faţă de cuplul Pîrvu – Manu şi le doresc numai bine, fiindcă viaţa e scurtă şi rareori ne este dat să ne îndrăgostim, apoi, vorba lui Aznavour ” L ‘amour c ‘est comme un jour, ca s ‘en va, ca s ‘en va l ‘amour”…

E vară, e umezeală, dorm mult, în schimb cei doi despre care vorbim se duc la piscină la miezul nopţii, sub clar de lună. Bravo lor, care e problema, în plus nici nu cred că au dat afară pe cineva, că la miezul nopţii nu e program pentru public, e o simplă bârfă estivală, plină de invidie şi pudibonderie. Apoi, chiar dacă au greşit, au greşit din nebunia care, zicea şi Socrate, îi cuprinde pe îndrăgostiţi, de ce nu am gândi aşa, la urme urmei ?

În mod normal, presa locală ar face bine să dea o petrecere pentru cei doi, cu grătar şi bere, pe bune, aşa ar fi normal într-o presă normală.

Mă, lăsaţi-i, mă, în pace pe oamenii ăştia, că eu fac urât, pe bune şi pe corecte.

E zăpuşeală, mi-e somn, nu treziţi, mă, un ziarist care doarme !