Petre Tănăsoaica, omagiu conducătorului suprem 

Petre Tănăsoaica, omagiu conducătorului suprem

Mircea Mărgărit (www.criterii.ro)

Directorul Vieţii Vîlcii nu este economist şi, prin urmare, îşi permite să ignore un adevăr elementar, acela că, pentru o întreprindere care trebuie să producă bani, criteriul suprem de evaluare este eficienţa şi nu buna intenţie.

Dacă afacerea scoate mai mulţi bani decît consumă, atunci este eficientă şi este valabilă. Dacă nu, nu!
Bunele intenţii ale celui care o conduce nu justifică şi nu compensează pierderile şi un asemenea manager este dat repede afară, asta dacă nu a apucat să pună afacerea pe butuci.

Ei bine, în cel mai recent editorial al domniei sale, domnul Tănăsoaica încearcă să justifice starea economică precară, ca să nu zic dezastruoasă, de la OLTCHIM prin diverse conjuncturi care nu-i pot fi imputate lui Constantin Roibu, manager ale cărui bune intenţii le remarcă editorialistul.

Nu e prima oară, din cîte am observat eu, cînd ziarul pe care îl conduce are un comportament schizofrenic şi se mişcă într-o realitate paralelă.

Viaţa Vîlcii nu spune nimic despre protestul muncitorilor de la ARPECHIM faţă de managementul lui Roibu, Viaţa Vîlcii nu spune nimic despre protestul muncitorilor de la MENTCHIM faţă de managementul lui Roibu şi nici despre trimiterea în şomaj a peste o mie de muncitori. Viaţa Vîlcii şi Petre Tănăsoaica au altă treabă. Editorialul este intitulat, într-un chip aberant şi schizofrenic, Fără argumente financiare împotriva lui Constantin Roibu.
Zic aberant şi schizofrenic, pentru că tocmai argumentele financiare sînt cele care ne dau adevărata măsură a managementului de la OLTCHIM şi nu poţi să te faci că ele nu există, atunci cînd te apuci să analizezi un asemenea subiect.

Sub managementul lui Constantin Roibu, OLTCHIM cheltuieşte mai mult decît cîştigă, aşadar este o întreprindere ineficientă, o gaură neagră, cum au numit-o nişte ziarişti cu imaginaţie. Are Petre Tănăsoaica curaj să publice rezultatele financiare ale combinatului? Fireşte că nu are curaj. În locul cifrelor, editorialistul înşiră fraze sforăitoare şi manevrează cu disperare pe lîngă realitate, caută şi găseşte vinovaţi pentru eşecul bunelor intenţii ale lui Constantin Roibu, adică acţionarul minoritar ostil şi presa ostilă.

„Repunerea in functiune a pirolizei de la Pitesti este una dintre cele mai mari sanse pe care Constantin Roibu a jucat-o, atat in favoarea Olchimului, cat si a Arpechimului”. „Tot procesul acesta a fost sabotat permanent de declaratiile oneroase ale PCC, avand drept scop inlaturarea celui care a pus in practica programul de repornire a tuturor capacitatilor Oltchimului, de la carma acestuia”.

Corect, a jucat-o atît de măiestrit, încît nici nu a pornit-o bine, că a şi trimis o mie de muncitori în şomaj, pînă termină el de vopsit ţevile şi de plantat gazon pe locul unor instalaţii de producţie, vinovate fiind nişte declaraţii oneroase!.

„Toata cleveteala, pornita pe asa-zisele insuccese ale Otchimului, a fost in parte finantata de actionarul polonez, iar cea venita din plan local se datoreaza unor fituici care au fost refuzate la plata de catre Constantin Roibu. In ziarul de maine va vom arata cata dreptate a avut directorul general Constantin Roibu sa nu risipeasca banii pe niste canale media, care nu au vizibilitate nici cat negru sub unghie in ochii opiniei publice, publicand ultimul sondaj pe aceasta tema”.

Am ajuns, iată. şi la momentul în care, asemenea chelului din zicală, domnul Tănăsoaica îşi pune mîna în cap.
Din fragmentul anterior, înţeleg că în Vîlcea există „canale media” cu mare vizibilitate, pe care Roibu le-a plătit, deci acolo nu a risipit banii, aşa cum există şi canale fără vizibilitate, pe care Roibu nu le-a plătit, motiv pentru care ăştia clevetesc despre „aşa zisele insuccese ale OLTCHIM”.

Avînd în vedere că domnul Tănăsoaica nu cleveteşte, ba chiar dimpotrivă, nu-ţi rămîne decît să tragi încheierea că Viaţa Vîlcii, nefiind fiţuică, s-a aflat şi încă se află în solda lui Roibu, care foloseşte eficient banii cînd îi dă şi lui Petre Tănăsoaica din ei, să aibă de cheltuială.

Nu e o afirmaţie, e dor o deducţie care, recunosc poate să fie greşită. Nu am dovezi că Petre Tănăsoaica a fost plătit cu banii muncitorilor de la OLTCHIM şi că scrie prostii nu din interes, ci din convingere.
Tocmai de aceea am afirmat, la început, că, nefiind economist, domnul director apreciază eficienţa unei întreprinderi după bunele intenţii ale managerului şi nu după rezultatele financiare, pe care le exclude din discuţie şi pe care nu le publică nici de-al dracu.

În editorialul său, domnul Tănăsoaica atinge tragismul lui Wallace Hartley, nefericitul şef de orchestră care şi-a văzut de treaba pentru care fusese plătit, chiar şi atunci cînd Titanicul se scufunda sub picioarele lui şi care a fost găsit plutind mort în apele Atlanticului, ţinînd încă vioara în mînă. Petre Tănăsoaica se face că nu observă cum se scufundă OLTCHIM şi continuă să cînte serenade pe placul căpitanului.