Crin Antonescu – El Lider Maximo descheiat la prohab!
• Celebrul jurnalist Ion Cristoiu despre mitingul USL de la Râmnicu Vâlcea:
Crin Antonescu – El Lider Maximo descheiat la prohab!
Un filmuleţ, care a circulat mai mult pe Internet şi mai puţin pe televiziunile de ştiri, tot mai multe şi tot mai dependente de banii celor de la Putere, ni l-a arătat pe Crin Antonescu, preşedintele PNL, copreşedinte USL şi virtual candidat la cea mai înaltă funcţie în statul român, surprins la Râmnicu Vâlcea într-o ipostază mai mult decât jenantă pentru un bărbat care a depăşit de mult uimirea de a descoperi că are păr acolo unde când se născuse nu avea. Sadoveanu ar fi zis că domnul Crin Antonescu avea straiele în neorânduială. Jaroslav Haşek, mai puţin delicat decât marele nostru compatriot, ar fi zis pe şleau: Crin Antonescu se urcase pe scenă, în faţa unei săli populate şi de reprezentante ale sexului frumos, descheiat la prohab şi cu cămaşa scoasă din pantaloni.
De unde venea domnul lider într-o asemenea stare? Iată o întrebare mai enigmatică decât: Cine au fost teroriştii din decembrie 1989? Menestrelii lui Crin Antonescu, cei care-l cântă drept unic şi când îl doare burta, vor spune că domnia sa ieşise aşa dintr-o împrejurare politică. Noi însă, care mai ştim câte ceva despre Crin Antonescu, vom spune că ieşise aşa dintr-o împrejurare pe care CNA nu ne-ar da voie s-o descriem amănunţit înainte de miezul nopţii.
Pentru un bărbat care frecventează şi alte spaţii decât WC-ul gării, apariţia în public descheiat la prohab şi cu cămaşa scoasă din pantaloni constituie o chestiune deosebit de delicată. De fapt, ca să fim exacţi, chestiunea e delicată nu atât pentru bărbat, cât mai ales pentru cei din jur, care-l văd aşa. Bărbatul nu-şi dă seama de situaţie, atins, cum credem că s-a întâmplat cu eternul viitor preşedinte, de euforia unui ospăţ stropit din belşug cu băutură. Cei din jur însă, care nu se bucură de avantajul inconştienţei, traversează un moment de dramatism. Cum să-i atragi atenţia ditamai bărbatului că mai are puţin şi i se vede? Cumplit de penibilă, situaţia îşi găseşte rezolvarea până la urmă. Cineva din jur îşi ia inima-n dinţi şi, trăgându-l deoparte, îi spune domnului la ureche să se uite în jos. Nu s-a întâmplat aşa ceva la Râmnicu Vâlcea.
Filmuleţul de pe Internet ni-l arată pe Crin Antonescu într-o postură electorală asumată. Suit pe scenă, domnia sa ţine în mâna ridicată mâna unui activist liberal, care, la rându-i, ţine în mâna sa mâna altui camarad, şi aşa mai departe, într-o secvenţă amintind de pornirea la o sârbă. Pe scenă şi în sală, sunt femeie, bărbaţi, într-un cuvânt, spectatori involuntari ai Înaltului prohab desfăcut. Dacă domnul candidat a apărut pe scenă astfel, venit direct de la toaletă, înseamnă că nimeni n-a îndrăznit să-i atragă atenţia că e descheiat la prohab.
De ce? Răspunsul la această întrebare trimite la o realitate greu de conceput de un occidental, normală în România care n-a ieşit niciodată din regimul fanariot. Sunt partide aşa-zis democratice în care Șeful partidului exercită o dictatură mai mare decât cea exercitată de Nicolae Ceauşescu în Partidul Comunist. Unul dintre aceste partide se dovedeşte a fi, indiscutabil, Partidul Naţional Liberal. Toţi cei care l-au văzut cu straiele în neorânduială sunt subordonaţii lui Crin Antonescu pe linie de partid. Și mai mult ca sigur, doamne şi domnişoare, domni şi domnişori, cei din sală, deşi au băgat de seamă, s-au gândit cu groază: Cum să-i spun eu lui El Lider Maximo că e descheiat la prohab?! Mă zboară cât ai clipi din ochi! Sau – mai rău – mă taie de pe lista celor care urmează să se pricopsească cu un ciolan, acum, că partidul a ajuns în capul mesei.
Întâmplarea de la Râmnicu Vâlcea se dezvăluie astfel mai mult decât semnificativă pentru situaţia din PNL. Nimeni din acest partid, cândva seducător prin firescul relaţiilor dintre preşedinte şi ceilalţi lideri, prin cutezanţa chiar şi a membrilor de rând de a avea şi o altă părere decât Conducerea, nu îndrăzneşte să crâcnească în faţa lui Crin Antonesu. Înainte de parvenirea USL la guvernare, disciplina de fier, impusă de Crin Antonescu în PNL, mai putea fi trecută cu vederea. Câtă vreme PSD şi PNL – unul de Stânga şi celălalt de Dreapta, aveau un singur ţel – doborârea Puterii PDL-iste – deosebirile de doctrină şi stil nu ieşeau în relief. Acum, USL se află la guvernare. Șeful Guvernului e preşedintele PSD, Victor Ponta. Felul de a fi al premierului, combinat cu felul de a fi al PSD-ului, a născut şi întărit în luna de guvernare, imaginea unui partid unic: PSD.
PNL-ului, formaţiune care până nu demult se mândrea cu poziţii proprii, multe originale, în ceea ce Lucreţiu Pătrăşcanu ar fi numit Problemele de bază ale României, nu i se mai aude nici măcar răsuflarea, pentru a fi siguri că mai există. În luna care a trecut, dinamicul Victor Ponta a luat sau doar a anunţat multe măsuri de Stânga, toate în acord cu politica PSD, partid continuator, prin FSN, al Partidului Comunist Român. Cum a reacţionat la aceste măsuri Crin Antonescu, preşedintele PNL? Nu numai acceptându-le, dar şi aplaudându-le. Unele, deşi indiscutabil, măsuri populiste, vecine cu neocomunismul, s-au bucurat de aplauzele preşedintelui PNL, care nu s-a sfiit să le declare drept liberale. Scena politică actuală ne oferă astfel un paradox. Liberalii speriaţi de dictatura lui Crin Antonescu nu îndrăznesc să-i spună Liderului nici măcar că e descheiat la prohab. Crin Antonescu, dictator în PNL, mai ceva decât Nicolae Ceauşescu în PCR, e de o slugărnicie fără cusur faţă de Victor Ponta.
Când în Palatul guvernamental Victor Ponta dă un pârţ neocomunist, inspirat din viaţa şi activitatea lui Ion Iliescu, Crin Antonescu se repede la fereastra apartamentului său de lux, o deschide precipitat şi cu nările fremătânde spre depărtarea în care stă Clădirea din Piaţa Victoriei, exclamă încântat: Extraordinar! Nici Ionel Brătianu nu trăgea un pârţ atât de liberal! Că liderul PNL ia poziţie de drepţi la tot ce zice şi face Victor Ponta e pe deplin explicabil. Crin Antonescu se dă de ceasul morţii să se vadă la Cotroceni, unde, dată fiind depărtarea de Centru şi tăcerea oferită de gardul înalt, de zid, se poate dormi în linişte până la prânz. Desemnarea drept candidat la Preşedinţie depinde exclusiv de Victor Ponta. Mai puţin explicabilă e paralizia liberalilor autentici din PNL în faţa sugrumării lente, dar fatale, care e, de fapt, îmbrăţişarea de către mamutul numit PSD.
(www.evz.ro)
