Regele asfaltului, Nelu Iordache, şi-a bătut joc de DN 67C
Regele asfaltului, Nelu Iordache, şi-a bătut joc de DN 67C ÔÇô “TRANSALPINA” ÔÇô “Drumul Regelui”
• lipsa parapetelor de orice fel, pe toată zona alpină a drumului, îţi taie răsuflarea, şi nu de puţine ori • din cauza neconsolidării versanţilor, şanţurile de preluare a apelor pluviale au devenit inutile prin colmatarea cu pietrele căzute de pe munte
Zona traversată de “Transalpina”, drum naţional, lung de vreo 150 km, este cu adevărat mirifică, dar nu acelaşi lucru se poate spune de drum, care, deşi intrat în 2008 într-un amplu proces de modernizare, este departe de a fi cu adevărat circulabil în condiţii minime de siguranţă a traficului rutier.
Că tot e la modă, şi pentru că toată lumea, pe toate forumurile şi toate ziarele, laudă măreaţa “Transalpina”, despre care se zice că ar fi fost deja modernizată, am profitat şi eu de câteva zile libere şi am purces pe DN 67C (cum îi zic cei de la Drumuri Naţionale), plecând de la Bengeşti, din Gorj.
Peisajul, încă de la început, dar mai ales după ce începi să urci, este impresionant.
Cu toate acestea, am avut parte de un drum despre care se spune că ar reprezenta vârful ingineriei româneşti în materia construcţiilor, dar pe care eu aproape că am reuşit să-mi rup maşina în două, asta după ce am zis “bogdaproste” că nu am zburat cu ea de la înălţime, în zonele unde parapetele de beton sau metalice lipsesc cu desăvârşire.
Și asta nu-i nimic.
Calitatea lucrărilor făcute de cei de la Romstrade (firmă anunţată ca antreprenor pe panoul de la intrarea pe drum) lasă mult de dorit. Se poate vedea cu ochiul liber.
Și surprizele se dezvăluie treptat, astfel încât, după ce ajungi la Sebeş, în judeţul Alba, te gândeşti cum de măreţii de la drumuri mai au şi tupeul să se laude cu o astfel de lucrare, fără să mai spunem că nota de plată înaintată de Nelu Iordache, de la Romstrade, va fi la final de peste 1.500.000.000 de lei (NOI).
Să o luăm pe rând:
Imediat ce intri pe drum, spre Rânca, rămâi uimit de parapetele de beton (cică le-ar zice de tip “New Jersey”) care abundă de fisuri ÔÇô curios este cum se vor comporta acestea după ce va trece peste ele îngheţul, care în această zonă cred că este destul de frecvent iarna ÔÇô probabil că se vor face praf.
După ce treci de Rânca, deşi asfaltul pare a fi ca-n palmă (se vede că e recent aşternut), lipsa parapetelor de orice fel, pe toată zona alpină a drumului, îţi taie răsuflarea, şi nu de puţine ori. Ajungi, astfel, să te întrebi dacă nu cumva Nelu Iordache nu a lăsat intenţionat drumul fără parapete pentru a face cine ştie ce teste de decolare/aterizare cu avioanele pe care le are la cealaltă firmă pe care o patronează, respectiv Blue Air, adică să “SMART FLYING” cu ele.
După zona alpină, în continuare nu poţi să nu observi din nou calitatea “extraordinară” a lucrărilor executate de constructorii de la Romstrade ÔÇô cred că aceştia experimentează cu ocazia acestui contract, un nou tip de construcţie pentru drumurile montane “ȘANȚURILE DE PRELUARE A PIETRELOR DE PE VERSANȚI” ÔÇô de fapt, din cauza neconsolidării versanţilor, şanţurile de preluare a apelor pluviale au devenit inutile prin colmatarea cu pietrele căzute de pe munte.
Laşi la o parte eventualele întrebări cu privire la staţia de asfalt a Romstrade de la Obârşia Lotrului – Vâlcea şi exploatarea haotică a pietrei din cursul de apă, şi mergi mai departe, pe cea de-a doua porţiune a DN 67C.
Imediat faci cunoştinţă cu porţiuni de drum ce încă nu sunt asfaltate. De aici, de fapt, începi să regreţi că ai venit pe “Transalpina” cu maşina proprie şi personală.
După ce intri în judeţul Alba, te întrebi dacă Romstrade a aşternut pe drum asfalt sau, dacă nu, ce altceva, astfel încât acesta deja este plin de gropi şi fisurat pe lungimi ce ating uneori chiar şi 500 de metri. Nu mai vorbesc de valurile asfaltului, de zici că Romstrade a luat linia roşie a drumului de munte după valurile Sebeşului.
Nu înţeleg ce s-a întâmplat cu termenul de finalizare a lucrărilor, anunţat încă de pe pancarta montată la intrarea pe drum ca fiind de 18 luni, în condiţiile în care acestea au fost începute încă din anul 2008 (de atunci au trecut mai bine de 40 de luni). Cert este că, în judeţul Alba, sunt nenumărate poduri a căror reparaţie este departe de a fi finalizată, nemaivorbind de salba de poduri de pe marginea lacului Oaşa, la care nici nu au fost începute lucrările de reparaţie.
La un moment dat, unul din directorii CNADNR dădea ca sigură finalizarea lucrărilor în octombrie 2012. Având în vedere cum arata drumul în iulie 2012, aş fi curios cum va fi terminat până în octombrie ÔÇô poate directorul a greşit anul.
Și uite aşa, după ce am parcurs 150 de kilometri pe cea mai lăudată şosea din România, pretinsă a fi o veritabilă concurentă a “Transfăgărăşanului”, am ajuns în Sebeş cu maşina făcută praf.
După această odisee, pe bună dreptate, mi-am pus întrebarea “cine îmi decontează mie reparaţia la suspensie sau cine mai îmi dă înapoi banii pe rovinietă?” Nimeni, că oricum am auzit că lucrările la acest drum sunt plătite de CNADNR numai şi numai din încasările pentru utilizarea reţelei de drumuri naţionale pe care o “administrează” (mai ales din banii de pe roviniete).
E adevărat că am apelat la un amic de la CNADNR să-l întreb ce şi cum, dar acesta mi-a povestit că nu am nicio şansă să pot să trag pe cineva la răspundere pentru că mi-am stricat maşina pe drumurile naţionale, mai ales pe DN 67C, chiar dacă mi-am plătit rovinieta.
Este şi normal. Pe cine să tragi la răspundere că “Transalpina” arată aşa cum arată, după lunga modernizare începută de Nelu Iordache, încă din anul 2008, şi neterminată nici până azi.
De la iniţierea acestui proiect şi până în prezent, la conducerea ministerului transporturilor s-au perindat 5 miniştri (Ludovic Orban, Radu Berceanu, Anca Boagiu, Alexandru Nazare şi Ovidiu Silaghi). CNADNR a avut în aceeaşi perioadă nu mai puţin de 8 directori generali (Dorin Debucean, Cristian Duică, Dorina Tiron, Liviu Costache, Daniela Drăghia, Ionuţ Maşala, Mihai Băşulescu şi Mircea Pop), iar DRDP Craiova a fost şi ea condusă de 5 directori regionali (Adrian Lumezeanu, Stefan Stoica, Brânaru Ștefan, Constantin Șerban şi Mihai Radu).
Iată şi câteva date cu privire la această modernizare a DN 67C, interesante, zic eu:
Conform anunţului de atribuire publicat pe SEAP cu nr. 45445/22.10.2008, contractul nr. 617/05.09.2008 ÔÇô “Modernizare DN 67C Bengeşti ÔÇô Sebeş km 0+000 ÔÇô km 148+414”, încheiat de CNADNR cu Romstrade a avut o valoare iniţială de 1.231.210.293 lei (fără TVA).
Și pentru că nu era suficient, compania i-a mai dat în plus vreo 210 milioane de lei, încheind pentru asta două acte adiţionale, ce de asemenea sunt publicate pe SEAP, respectiv:
– un act adiţional încheiat la data de 16.09.2011, prin care valoarea iniţială a fost suplimentată cu 99.684.421 lei (fără TVA) – anunţul de atribuire publicat pe SEAP cu nr. 117237 din 03.11.2011;
– celălalt act a fost încheiat la data de 24.04.2012, prin care au mai fost achiziţionate lucrări suplimentare în valoare de 110.254.629 lei (fără TVA) – anunţul de atribuire publicat pe SEAP cu nr. 125482 din 13.06.2012.
După un calcul simplu, modernizarea pe care o face Nelu Iordache la DN 67C urmează să coste la final, nu mai puţin de 1.441.149.343 lei (fără TVA).
Asta dacă nu îl vor mai suplimenta din nou.
ATENȚIE: VORBIM DE LEI NOI – din care Romstrade se pare că ar fi încasat DEJA peste 85%.
Iar eu îmi pun problema pagubei pe care am suferit-o mergând cu maşina mea proprie şi personală pe “Transalpina”.
Iată că, în România contemporană, este încă posibil să începi o lucrare în 2008, cu atâţia bani contractaţi, şi după patru ani să arate cum arată.
Chiar nu se sesizează nimeni?
Apropo – Oare câţi ani le-au trebuit legiunilor romane să construiască acest drum? Și câţi ani le-au trebuit inginerilor lui Carol al II-lea pentru a-l reface în perioada interbelică? Sau trupelor germane pentru a-l reabilita în perioada celui de-al doilea război mondial?……. Cu siguranţă, mult mai puţini decât îi trebuie astăzi lui Nelu Iordache să-l modernizeze.
(Un împătimit al plimbărilor alpine)
