În Râmnicu Vâlcea s-au majorat taxele locale
Noul an a venit cu taxe mai mari pentru românii din câteva oraşe ale ţării. Consiliile locale au decis majorarea cu 2,5 până la 16% a impozitelor pentru terenuri şi clădiri. Astfel, 700.000 de locuitori din Constanţa, Focşani, Vaslui, Giurgiu, Oradea şi Râmnicu Vâlcea care au mers să-şi plătească dările către stat au avut de scos mai mulţi bani din buzunar faţă de anul trecut.
Deşi legea prevede bonificaţii până la 31 martie, mulţi au vrut să facă aceste plăţi din primele zile ale anului ca să scape de o grijă.
Numai că în 6 oraşe din ţară oamenii au trebuit să dea mai mulţi bani pentru impozitul pe casă, iar în anumite cazuri, şi pe maşini.
Astfel, dacă la Oradea impozitul a crescut cu 2,5%, în Giurgiu, consiliul local a mărit valoarea acestuia cu 15%, iar la Focşani, Râmnicu Vâlcea, Constanţa şi Vaslui, cu 16%.
Şi la Slatina s-a decis ca pentru clădirile care depăşesc 150 mp, pentru fiecare 50 mp peste suprafaţa limită să se aplice un impozit de 5%. În Bucureşti şi în restul oraşelor ţării, valoarea taxelor şi impozitelor a rămas aceeaşi ca în 2013.
in Prim plan
Minciuna alesilor se repeta de 24 ani.
Constat cu amarciune ca dupa 24 ani de democratie, toti politicienii fac aceleasi jocuri, si joaca aceleasi roluri in triunghiul dramei. Doar comuta rolurile. In realitate isi vad de interesele personale iar prostiea mereu ramane cu buza umflata.
Cei din opozitie pozeazain salvatori dela nimic, in agresorii celor de la putere atunci cand se afla in sedintele din parlament şi in salvatorii electoratului atunci cand sunt „in teritoriu”.
Cei de la putere se dau victimele celor din opozitie atunci cand sunt in parlament si pozează în salvatorii electoratului la fiecare mărire de pensie ori salar in sectorul bugetar. In realitate cei la putere sunt agresorii electoratului pentru ca nu se tin de promisiunile făcute în campania electorala.
In timpul campaniei electorale toti se dau victime, asteptand salvarea prin votul alegatorilor, dar in acelasi timp se prezinta ca potentiali salvatori. Cei care vor castiga vor comuta rolurile devenind din salvatori asa cum s-au prezentat in campanie, agresorii electoratului (prin faptul ca isi vor uita promisiunile) iar cei care vor pierde alegerile raman in continuare salvatorii potentiali ai electoratului. In parlament rolurile sunt inversate, agresorii sunt cei din opozitie (motiv pentru care au si fost maziliti de multe ori) iar victimele cei de la putere.
Ca politician la putere ai de invatat cateva comutari simple, sa te dai victima in parlament, salvator in teritoriu, si in realitate agresor, urmarindu-ti interesele in dauna electoratului si a opozitiei.
Ca politician in opozitie, vei fi agresorul celor de la putere, in parlament, salvatorul electoratului (in teritoriu) si eterna victima electorala, asteptand salvarea prin votul electoratului.
Nucleul dur al electoratului, prostimea, a devenit dependenta de aceste jocuri si nu sesizeaza ca ele se repeta la nesfarsit. „Părinţii buni”, pe post de salvatori, sunt mereu bine veniţi, crezuţi ca apoi dupa comutarea în agresor „ales” să fie blamaţi, înjuraţi, blestemaţi pe principiul „te-am prin ticălosule” , „ştiam eu că şi tu eşti la fel ca ceilalţi” (mai exact ca părinţii care i-a avut fiecare elector si cum la randul sau a devenit el insusi in propria familie).
Apoi, după ce electorul (electoratul) devine la final de mandat politic victimă cinstită (cu asteptarile inselate, ca o virgina pângărită), mulţumit de sine că nu s-a pătat politic cu ticăloşii îmbogăţiti şi răsîmbogăţiti, e fericit sa reia jocul mergând la alegeri cu speranţa ca peste 4 ani îşi va dovedi iar sieşi ca el, electorul e cinstit, iar ceilalti, aleşii, sunt ticăloşii.
Faptul ca rolurile nu sunt reale, ci doar jucate, se vede in justitie, nimeni nu pateste nimic, „nici un câine sau alt animal nu a fost rănit in această producţie cinematorgrafică” (cu exceptia nivelului de trai al prostimii).
Precizez ca politicienii ca niste escroci sunt constienti de falsitatea rolurilor pe care le joaca, dar majoritatea electoratului participa la jocuri in mod inconstient (agresori in faţa televizorului, victime la final de mandat, salvatorii alesilor in campania electorala, prin votul care îl oferă).
In final, toata lumea e mulţumită, a primit fiecare nişte stroke-uri şi a simţit ca trăieşte. Politicienii in sejururi la Monaco, Ibiza, electorii la cozi şi în faţa televizorului. Uneori electorii mai compenseaza agresandu-se intre ei, moment cand ajung la randul lor vedete de tv la stiri (negative).