150 de ani de la înfiinţarea Instituţiei Prefectului în România 

Anul acesta se împlinesc 150 de ani de la înfiinţarea Instituţiei Prefectului în România, fapt certificat de Legea comunală din 1 aprilie 1864 şi Legea pentru înfiinţarea consiliilor judeţene, din 2 aprilie 1864, care prevedea că „prefectul, cap al administraţiei judeţene, dirige toate lucrările acestei administraţiuni, îi execută hotărârile consiliului judeţean”.

Pentru a marca acest moment aniversar, domnul Simion Lucian Eduard – Preşedintele Asociaţiei Prefecţilor şi Subprefecţilor din România, transmite următorul mesaj:

        „Înscrisuri despre prefecturi găsim încă din antichitate, când în Roma Antică, în vârful ierarhiei funcţionarilor imperiali, exercitându-şi atribuţiile în prefecturi – unităţi administrative ale statului roman, găsim prefectul ca reprezentant al  împăratului ce acţiona în numele acestuia.

        În România, noţiunea de „prefect” o întâlnim în Muntenia şi Moldova încă înainte de Unirea Principatelor (1859), chiar dacă cei care o reprezentau purtau denumirea „ispravnici de judeţe” sau „ispravnici administratori”.

        În conformitate cu Legea comunală din 1 aprilie 1864 şi Legea pentru înfiinţarea consiliilor judeţene, din 2 aprilie 1864, care prevedea că „prefectul, cap al administraţiei judeţene, dirige toate lucrările acestei administraţiuni, îi execută hotărârile consiliului judeţean” certificăm înfiinţarea Instituţiei Prefectului în România în urmă cu 150 de ani.

        De-a lungul timpului, Instituţiei Prefectului i s-a acordat o importanţă deosebită de către domnitorii, regii sau guvernele ce s-au succedat la conducerea ţării, conferindu-i puteri diferite, de la un rol cu competenţe restrânse până la cel de şef al judeţului, în funcţie de modificările asupra legilor ce stabileau poziţia prefecturilor.  

După revoluţia din decembrie 1989, prin Constituţie şi Legea nr.69/1991 privind administraţia publică locală, prin legea nr.340/2004 şi alte legi specifice, Instituţia Prefectului şi implicit prefectul au fost repuşi în locul şi rolul ce li se cuvine într-un stat de drept.

        În prezent, prefectul, reprezentantul Guvernului în teritoriu, autoritate a administraţiei publice locale şi conducător al serviciilor publice descentralizate ale ministerelor şi ale celorlalte autorităţi centrale ale administraţiei publice este garantul respectării legii şi a ordinii publice la nivel local. Pentru exercitarea prerogativelor îşi desfăşoară activitatea în cadrul Instituţiei Prefectului – instituţie publică cu personalitate juridică, cu patrimoniu şi buget propriu şi este ajutat  în activitatea sa de subprefect, amândoi făcând parte din categoria înalţilor funcţionari publici.

        Urmărind evoluţia ţării noastre este evident că odată cu  instituirea administraţiei, prefecturile au avut un rol importantă în dezvoltarea României acţionând în direcţia respectării legilor româneşti. Istoria dovedeşte contribuţia semnificativă asupra bazelor înfăptuirii politicilor statului român de colonizare a noilor teritorii, asupra acţiunilor de împroprietărire, de ridicare a nivelului de instrucţie și educație.

        Este indiscutabil faptul că prin competență, cinste şi corectitudine prefecţii României, specialişti în diferite domenii  au contribuit la ridicarea ţării noastre din punct de vedere economic, cultural şi social prin activităţi corecte, competente desfăşurate pentru și cu sprijinul locuitorilor ţării.

        150 de ani de la înfiinţarea Instituţiei Prefectului în România reprezintă pentru mine un moment aniversar ce îmi oferă ocazia de a-mi exprima respectul faţă de predecesorii noştri, prefecţi şi subprefecţi, pentru modul în care au ales să-şi facă datoria, servind interesul naţional pentru a promova o imagine credibilă şi coerentă a instituţiei pe care astăzi noi o reprezentăm.”

Prefect,

Dumitru-Nicu CORNOIU