Primarul Constantin Şerban a devenit Păcăliciul comunei Popeşti! 

Este coleric şi are gura mare. Băiat cu discurs rural, Constantin Şerban a reuşit să ajungă acum mulţi ani primar în comuna Popeşti. A prins două mandate. Apoi probabil lumea s-a săturat de glumele lui vechi, de promisiunile fără acoperire, de şpriţurile prelungite. L-a taxat. A pierdut alegerile în 2008 atenţie..în faţa unui ţărănist. L-a bătut fostul secretar al primăriei cel pe care îl purta pe post de valet, slugă, şofer şi companion prin desele sale incursiuni în Râmnic, majoritatea neavând nimic în comun cu administrarea comunei. În 2012 Şerban, ajutat şi de mulţi jurnalişti de la diferite publicaţii, dar mai ales de deputatul Constantin Mazilu, a reuşit ceva ce se întâmplă rar în politică. Adică să câştige un nou mandat după ce pierduse în urmă cu patru ani. A candidat din partea UNPR reuşind astfel să adune vreo patru carnete de partid în cariera sa.

Cei care l-au susţinut regretă aşa cum şi redacţia noastră are păreri de rău că l-a ajutat pe acest ipochimen impostor! Din păcate acum doi ani el părea unica soluţie pentru oamenii de colo. Am crezut că s-a maturizat, că a învăţat ceva din anii în care umbla prin Râmnic fără loc de muncă, fără un venit stabil, disperat şi plângându-se peste tot că primarul în funcţie nu face nimic şi că el ar putea redresa situaţia. La Popeşti lucrurile au rămas încremenite în timp. Şerban conduce primăria la fel ca acum 10 ani. Fără un program zilnic bine pus la punct, fără obiective pentru care să lupte, fără perspective pentru mai bine. Probabil ajutat de câţiva constructori pe care îi va păcăli şi amăgi va reuşi modernizarea bazei sportive. Ca de obieci inaugurarea se va face undeva aproape de alegerile din 2016 când speră la un nou mandat. Pentru că nu mai are meserie, nu mai ştie să facă altceva şi a prins gustul de a fi plătit din banul public pentru a fi şef. În fond mai bine şef la ţară decât codaş la oraş spune Şerban care continuă deplasări inutile prin judeţ dar mai ale prin Râmnic. Şpriţul, frumuseţile oraşului îl atrag ca un magnet. Îi plac terasele, discuţiile lungi despre politica naţională, despre sport, despre fotbal. Nu îi place munca. Fuge de ea. Fuge şi de răspunderi. Tot ce se face prin Popeşti cât de mic este meritul lui. Tot ce nu se face este din vina altora. A fostului primar, a Guvernului, a Consiliului Judeţean, a lui Cîlea etc.

Şi mai ales Şerban se remarcă prin minciună şi neseriozitate. Îi minte inclusiv pe prieteni sau pe foştii prieteni, îi păcăleşte cum crede el, nu le răspunde la telefoane, le dă întâlniri la care nu mai vine, îi cheamă în primărie şi el nu este acolo. Dacă va pierde alegerile următoare aşa cum de altfel ar fi logic lui Şerban nu îi mai rămâne decât să păcălească doctorii. Şi să se pensioneze pe caz de boală. Pentru că nu ştim cine l-ar putea angaja şi unde!