Ungureanu, avocatul pro bono al lui Stolojan?
Ungureanu, avocatul pro bono al lui Stolojan?
De mult timp, nu era nici un secret pentru nimeni familiarizat cât de cât cu tumultoasa politică locală, rivalitatea din PNL Vâlcea. Aş putea spune chiar că războiul dintre preşedintele organizaţiei, Emilian Frâncu şi avocatul Petre Ungureanu a început încă din momentul în care acesta din urmă venea cu UFD cu tot în Partidul Naţional Liberal. Personalităţi puternice, cei doi au dovedit pe parcursul a mai bine de doi ani că nu pot colabora în nici un fel din punct de vedere politic. Ceea ce s-a întâmplat anul trecut, cu ocazia alegerilor interne, a scos la suprafaţă adevărata dimensiune a conflictului. Fără a greşi vreun pic, putem spune că acele alegeri au fost cele mai violente, chiar şi în sensul fizic al cuvântului, din toată istoria ultimilor 17 ani de politică locală. Înconjurat de nemulţumiţii organizaţiei, Petre Ungureanu a pierdut atunci o bătălie care avea să-şi pună amprenta asupra viitoarei etape a conflictului cu Emilian Frâncu.
La un an de la acea usturătoare înfrângere, după o perioadă caracterizată de relaţii glaciale cu şeful său pe linie de partid, Petre Ungureanu atrage din nou atenţia sa, într-o manieră caracterizată de unii ca fiind disperată. Nu puţini sunt aceia care au comentat gestul de susţinere de către Ungureanu a platformei Stolojan – Stoica drept unul la limita dizidenţei. De-a lungul timpului, şi eu am încercat senzaţia că Ungureanu are nevoie de contexte extreme pentru a atrage atenţia asupra sa. Îmi amintesc de un episod petrecut imediat după ce a fost ales deputat, când Ungureanu devenea VIP într-unul din ziarele mondene, printr-o declaraţie menită a atrage atenţia. Liberalul ameninţa atunci că se leagă de catargul de pe Palatul Parlamentului dacă birourile deputaţilor nu sunt dotate cu nu ştiu ce mobilier.
Dincolo de toate aceste amănunte care au rolul de a creiona contextul discuţiei, rămâne marea întrebare dacă Petre Ungureanu chiar crede în Stolojan sau gestul său este doar unul de dizidenţă, având ca unic scop distrugerea lui Emilian Frâncu, în scopul obţinerii scaunului de preşedinte al Organizaţiei PNL Vâlcea. Tare îmi este teamă că Ungureanu este prea puţin interesat de doctrine, principii politice şi loialitate; dorinţa sa, aproape viscerală, de a conduce ceva, orice, pare cea care-l „mână-n luptă”. Apelurile sale la unitatea partidului, la reîntregirea acestuia prin revenirea la matcă a lui Stolojan şi a grupului dizident, sună destul de fals în gura unui om obişnuit să pledeze în instanţă, indiferent dacă cel pe care-l apără este vinovat sută la sută sau nu. Căci asta face un avocat: îşi pledează cauza pentru că asta îi este meseria, nu pentru că ar avea cine ştie ce credinţă puternică în nevinovăţia clientului său. Cred că asta se întâmplă şi cu ataşamentul lui Ungureanu faţă de cauza numită Stolojan. Pentru avocatul vâlcean, fostul lider al PNL pare a nu fi altceva decât un client pentru care apărătorul trebuie să facă orice. Şi hai să fim serioşi, cine a văzut până acum avocat care să pledeze pe degeaba? Sau să fie domnul Petre Ungureanu unul dintre acele cazuri de apărare pro bono?
• Octavian HERŢA
