Nuţi, Cristi şi Mandela 

Aşa sunt ăştia mici: vioi! Au impresia că joacă în Albă ca Zăpada – cu cât sunt mai mici şi mai mulţi, cu atât happy-endul din capul lor promite să fie mai spectaculos…. Prezidenţialele din acest an ar fi trebuit să constituie examenul de maturitate al dreptei politice. Dar ce Dumnezeu mai înseamnă, azi, „dreapta politică”? Dacă ne raportăm, neapărat, la poziţii şi simboluri, delimitez “dreapta” ca fiind tot ceea ce n-are legătură cu guvernarea televizată a lui Victor Ponta. În consecinţă, dreapta dâmboviţeană continuă să fie agitată, meschină, isterică, lipsită de viziune şi coerenţă, manipulabilă, prostănacă şi defectoare. Sigur, nu dreapta ca direcţie, ci oamenii care-i dau direcţiile. Speriaţi de propria nimicnicie, care i-a curentat la descărcarea sacilor cu voturi europarlamentare, dreapta şi-a promis UNIREA. Hai, că dacă şi-ar fi promis-o sieşi, ar fi fost una, dar a promis-o electoratului. “O dreaptă unită, un candidat unic!”, a fost parola. Şi, de aici, a izbucnit scandalul. Toţi căţeii lihniţi, rămaşi pe la porţile Marelui PNL, au început să schelălăie ascuţit după ciolan, convinşi c-au fost lucraţi. Cel mai tare, oamenii preşedintelui, din PMP, ba, chiar preşedintele însuşi. Luaţi de val şi furaţi de perspectivă, marii păcăliţi ai tandemului Băsescu-Udrea aveau să-şi dea seama, iute, de comicărie. Printre ei, prezidenţiabilul nominalizat, Cristian Diaconescu, acest veşnic candidat la diverse forme de preşedinţie, lucrat până la “exterminare” de prieteni, pentru că de duşmani s-a ferit singur. Nuţi Udrea, mama vitregă a lui Diaconescu şi a mereu surprinzătoarei EBA, l-a şuntat pe “omul preşedintelui” de i-au mers fulgii, talpându-l – potrivit mărturiilor fiicei prezidenţiale – cu ajutorul cozilor sale de topor din teritoriu: “nişte ţărani”, care l-au îndepărtat din partid pe Cristian Diaconescu, făcându-l să îngroaşe rândurile prezidenţiabililor independenţi şi rataţi, de dreapta. ”M-a deranjat minciuna, dar voi rămâne consecvent, nu voi intra în polemici – a spus Diaconescu. Voi pleca din PMP şi voi candida independent”. Am senzaţia că vom afla, curând, de abandonul total al acestuia. Imediat după anunţul lui Diaconescu, cu un soi de eroism disperat, Nuţi Udrea s-a aruncat în vâltoare: ”Sunt pregătită să-mi asum candidatura la preşedinţie. (…) Eu sunt candidatul care îl poate învinge pe Victor Ponta în competiţia pentru Cotroceni” a spus şefa PMP, devenind al doilea prezidenţiabil al unui partid de buzunar, şi al şaptelea “candidat unic” al “dreptei unite”. Ce s-ar mai putea comenta, după toate acestea, despre declaraţia prezidenţiabilei independente, Monica Macovei, aka Nelson Mandela? „M-am gandit că, în multe feluri, eu semăn cu Nelson Mandela, care nu şi-a sacrificat principiile niciodată, care şi-a scos poporul dintr-o stare dezastruoasă, pentru care nimic nu a fost imposibil şi care a făcut foarte mulţi ani de închisoare, s-a sacrificat, şi-a sacrificat interesele personale pentru ţară. Şi mă identific cu toate aceste lucruri”, a lovit Monica Macovei la un post tv. Zic să îl lăsăm pe Ponta să comenteze, ca să-i dăm şi lui o satisfacţie: “Cred că Monica Macovei a spus din greşeală Mandela. A vrut să spună Ana Pauker”. Opinez că premierul ar trebui să fie mai puţin acid cu contracandidaţii săi de dreapta, ba chiar să-i sprijine şi să-i încurajeze. Încă vreo doi-trei independenţi în afara celor şapte, deja înscrişi în cursă, şi e posibil ca “dreapta unită” să-l scoată preşedinte direct din primul tur….

Marian Sultănoiu (www.gandul.info)