Reforma, exponat de lux
Pentru textul care urmează m-a inspirat o idee a socialiştilor lui Constantin Rotaru, care vor să organizeze o expoziţie cu realizările reformei. Cu alte cuvinte, o rememorare a istoriei postdecembriste, a ultimilor 17 ani în care România s-a aflat de atâtea ori în situaţia de a alege ce e mai bine pentru cetăţenii ei. Aşadar, ce a însemnat pentru români această interminabilă reformă, această tranziţie ce părea la un moment dat a duce spre nicăieri? Cu doar câteva zile înainte de momentul intrării României în Uniunea Europeană, aruncăm o privire înapoi, către momentele care ne-au decis, într-un fel sau altul, destinul.
O revoluţie, despre care nimeni nu ştie exact cum trebuie să vorbească. Nicolae şi Elena Ceauşescu, executaţi lângă un zid, după un proces sumar, într-o zi de Crăciun pătată cu sânge. Mai apoi, câţiva inşi, în marea lor majoritate comunişti, au preluat puterea. FSN, Ion Iliescu şi alte câteva personaje care au dispărut mai apoi din peisaj. Mii de români care şi-au pierdut agoniseala la Caritas. Mineriadele. Trenuri pline cu ortaci, năvălind într-un Bucureşti devenit din nou teatru de război. Oameni bătuţi cu bâtele în plină stradă, magazine sparte, un Ion Iliescu profitând de o nouă criză. Bănci puse la pământ, una câte una, de cei care astăzi se numără printre bogătaşii din Top 300. Bancorex, Banca Internaţională a Religiilor şi multe altele. Din nou, mii de români pierzându-şi banii sub atenta supraveghere a statului. Neocomunism. Un Ion Iliescu din ce în ce mai puternic în fruntea unui stat care nu mai ştie pe ce lume noi. Aurolaci, boschetari, copii ai străzii. Din canalele Bucureştiului şi ale marilor oraşe, direct pe primele pagini ale ziarelor occidentale. Bişniţă la sârbi, unguri şi turci. Consignaţii cu adidaşi şi gumă, români plecaţi la furat în Germania. 1996, un nou preşedinte, speranţa că în sfârşit comuniştii au fost alungaţi de la putere. Coaliţie de guvernare, 300.000 de specialişti, eşec. Certuri, scandaluri, premieri schimbaţi la interval de câteva luni. Un Emil Constantinescu învins de Securitate. Ţigareta I, Ţigareta II, Ţigareta Cotroceni. Din nou minerii la Bucureşti, conduşi de acelaşi Miron Cozma. Luceafărul Huilei, bătălia de la Costeşti, jandarmi cu feţele pline de sânge. FNI. Sorin Ovidiu Vântu, făcând avere pe spatele aceloraşi români. O nouă ţeapă. Azi, SOV e mogul de presă. Pe cine interesează? Aşa credeam şi eu. 2000. Comuniştii se întorc la putere. Acelaşi Ion Iliescu preşedinte, un Adrian Năstase premier. PSD, corupţie cât cuprinde, madam Puwak, Miki Şpagă, Mischie, Oprişan, Mitrea, DIP. O adevărată galerie de profitori ai tranziţiei. În fruntea cu Năstase Şapte Case. Pensionari care trebuie să decidă în fiecare lună ce fac cu pensiile de mizerie: plătesc întreţinerea sau mănâncă? Privatizări dezastruoase. Fabrici şi uzine vândute pe un euro, vândute apoi la fier vechi, revândute statului român. Zeci de mii de familii rămase fără locuri de muncă. Copii vânduţi pentru 5.000 de euro. Două milioane de români plecaţi la muncă în străinătate. Orfanii cu părinţi. Western Union, căpşuni în Spania, şantiere în Milano. Traian Băsescu. Soluţii imorale. Inundaţii, gripă aviară. Uniunea Europeană.
Octavian HERŢA
