Măicuţele de la Bistriţa au grijă de “maternitateaÔÇ£ de lilieci 

Măicuţele de la Bistriţa au grijă de „maternitatea“ de lilieci

Cele 90 de măicuţe de la Mânăstirea Bistriţa-Vâlcea au pe lângă treburile lor zilnice o nouă menire: aceea de a îngriji maternitatea de lilieci din Peştera Sf. Grigorie Decapolitul, denumită şi Peştera Liliecilor. Călugăriţele trebuie să facă chiar şi un plan de management, să delimiteze zona pe o distanţă de 30 de metri în jurul peşterii pentru a nu da buzna ciobanii cu mioarele, să amenajeze cărările care duc la peşteră, să planteze indicatoare şi să deschidă un punct de informare, cu pliante, despre lilieci. Măicuţele trebuie să însoţească toţi turiştii să nu care cumva cineva să facă focul în peşteră că atât maternitatea de lilieci, cât şi colonia de hibernare s-ar distruge, două dintre specii fiind protejate prin directive ale U.E. Peştera este vizitată anual de mii de turişti, atât români cât şi străini, atât pentru lilieci, dar şi pentru cele două bisericuţe aflate în peşteră.
Când am ajuns la Mânăstirea Bistriţa de la Costeşti, din judeţul Vâlcea, zonă cunoscută pentru frumuseţile sale drept “Oltenia de sub munte”, era o zi frumoasă de toamnă. Una dintre măicuţe, sora Elena, ne-a fost ghid în incursiunea noastră la Peştera Sf. Grigorie Decapolitul, sau Peştera Liliecilor. Am urcat pe cărări abrupte, până la o altitudine de 850 de metri, lăsând în dreapta nostră hăul frumoaselor chei ale Bistriţei. La intrarea în Peşteră, sora Elena îşi caută cheile şi după ce buchiseşte ceva vreme, reuşeşte să deschidă grilajul de la intrare. Pătrundem în măruntaiele pământului şi în jurul nostru întunericul ne împresoară. Ne târâm în mâini şi genunchi distanţă de câţiva metri, după care ghidul nostru ne avertizează că ne putem ridica, dar cu mare atenţie să nu ne lovim de tavanul peşterii. Aici aflăm că sunt două bisericuţe, prima Schitul Sfinţilor Arhangheli, iar cea de-a doua Ovidenia. Vizitatorii vin aici pentru că de-a lungul vremilor în această peşteră au fost ascunse moaştele Sf. Grigorie Decapolitul, făcătoare de minuni. Moaştele au fost cumpărate de Barbu Craiovescu, în 1497 de la Constantinopol, fiind ascunse aici timp de 100 de ani. Acum aceste moaşte se află la Mânăstirea Bistriţa şi prezenţa lor constituie un adevărat motiv de pelerinaj pentru turişti, fiecare aşteptându-se la câte o minune. Peştera a fost descoperită de un cioban care păştea oile prin împrejurimi. Sora Elena ne spune: “Odinioară, aici era vatră de sihăstrie a pustnicilor de pe Valea Bistriţei, Peştera Sf. Grigorie devenind în a doua jumătate a sec. al XV-lea ocrotitoarea tezaurului Sfintei Mânăstiri Bistrriţa, în vremurile de primejdie. Peştera a fost folosită de pustnici înainte de construirea Mânăstirii Bistriţa”.

Din cauza umidităţii şi frigului ultimul pustnic şi-a făcut patul deasupra sobei

Electrificată de mai multe ori, hoţii au devastat interiorul peşterii, furând cablurile, instalaţia electrică, dar şi transformatorul aflat la câteva sute de metri distanţă, la poalele versantului. Străbatem prin cotloanele adesea întunecate şi zărim Schitul Sf. Arhangheli Mihail, Gavril şi Rafael. Ultimul pustnic care a locuit în vechiul schit a fost Varnava Lasconie. În încăperile din interior patul pustinicului este zidit la o înălţime de câţiva metri, aproape de tavan, deasupra sobei şi asta din cauză că umiditatea în peşteră este foarte mare, de sută la sută, şi fie iarnă sau vară temperatura în peşteră rămâne constantă: 11 grade Celsius. “Schitul a fost ctitorit de către mitriopolitul Teofil, egumen al Mânăstirii Mistriţa, în semn de recunoştiinţă către Dumnezeu şi Sf. Grigorie Decapolitul. A fost deteriorat de-a lungul timpului şi asta din cauza unor incendii provocate de jefuitori. Schitul devenise extrem de cunoscut şi nu mai constituia o zonă sigură de protecţie”.

„Toate icoanele Maicii Domnului sunt făcătoare de minuni”

Cea de-a doua bisericuţă, Ovidenia, înseamnă intrarea Maicii Domnului în biserică şi datează de la sfârşitul secolului al XV-lea, fiind ctitoria ieromonahului Macarie, egumen al Mânăstirii Bistriţa, episcop al Râmnicului şi ulterior mitropolit al Ţării Româneşti. Într-una dintre firide, la interior, sălăjuieşte icoana Maicii şi Cucernicie Domnului, făcătoare de minuni, care transmite multă evlavie. Pentru Sora Elena, toate icoanele din biserici sunt făcătoare de minuni şi asta deoarece credinţa noastră este o minune Dumnezeiască. Peretele altarului este chiar peretele peşterii. “Prin decret, în anul 1959 bisericuţele din peşteră au fost desfiinţate, iar cheile au fost lăsate la o bătrânică din sat, care avea grijă. În aceea perioadă, cele două lăcaşe de cult au fost devalizate. Vizitatori certaţi cu cele sfinte au srilejit zidurile şi picturile, lăsând în urmă imaginile triste ale vandalismului contemporan.

Măicuţele trebuie să aibă grijă, cu sfinţenie, de liliecii protejaţi de UE

Pornim mai departe prin cotloanele unoori întunecate, atenţi să nu alunecăm pe mâzga formată din cauza umidităţii. Undeva se văd zone protejate cu bandă, iar un zumzet permanent vine dintr-acolo. Sunt coloniile de lilieci din peşteră, mogâldeţe mici de care ne e teamă chiar să le privim, iar de sub una dintre stânci izvorăşte un fir de apă de la care ne ostoim setea. În Peştera Sf. Grigorie Decapolitul există cele mai cunoscute colonii de lilieci, unele pentru maternitate şi altele pentru hibernare, două dintre cele 12 specii, Miniopterus schreibersi şi Rhinolophus ferrum – equinum  fiind protejate prin directive ale U.E. Despre lilieci, consilierul Daniela Florea, de la Agenţia Judeţeană pentru Protecţia Mediului Vâlcea, ne-a spus ulterior. “La data 9 ianuarie 2006 între instituţia noastră şi Mânăstirea Bistriţa s-a încheiat o notificare prin care Peştera Liliecilor este dată în custodie măicuţelor de la Mânăstirea Bistriţa. Mănăstirea trebuie să înfăptuiască un plan de management prin care să administreze în bune condiţii atât coloniile aflate în maternitate cât şi cele în hibernare. Trebuie să delimiteze zona pe o distanţă de 30 de metri în jurul peşterii pentru a nu da buzna ciobanii cu mioarele, să amenajeze cărările care duc la peşteră, să planteze indicatoare şi să deschidă un punct de informare, cu pliante, despre lilieci. Măicuţele trebuie să însoţească toţi turiştii să nu care cumva cineva să facă focul în peşteră că liliecii s-ar distruge”. Peştera face parte din arealul parcului Naţional Buila-Vânturariţa. Pe lângă numeroşii turişti care vin să vadă minunăţiile din Peştera Liliecilor, zilnic măicuţe de la Mânăstirea Bistriţa vin aici şi se roagă în linişte şi cu smerenie la toate cele sfinte. “Este un loc de rugăciune şi evalavie şi chiar până şi turiştii care ies din Mânăstire simt cum o linişte adâncă îi împresoară şi cum viaţa este mai frumoasă când pătrunzi în Împărăţia cerului”, spune sora Elena, care mai tot timpul s-a ferit să nu-i surprindem chipul cu aparatul de fotografiat.
Dorel ŢÎRCOMNICU