Cele nouă porunci bisericeşti
Cele nouă porunci bisericeşti constituie un „cod al bunelor maniere” pentru fiecare credincios. Aceste norme bisericeşti au scopul de a asigura credincioşilor acel mediu duhovnicesc favorabil despătimirii şi dobândirii harului Duhului Sfânt, în vederea mântuirii. Cele nouă porunci bisericeşti, alcătuite pe baza Sfintei Scripturi şi a Sfintei Tradiţii, au fost întocmite, în forma actuală, de către Sfântul Petru Movila, care le-a aşezat în „Mărturisirea Ortodoxă”, aprobată în anul 1642, în cadrul Sinodului de la Iaşi.
Prima poruncă bisericească spune: „Să participăm cu evlavie la Sfânta Liturghie, în fiecare duminică şi sărbătoare”. Această poruncă se bazează pe îndemnul Mântuitorului, care zice: „Dacă doi dintre voi se vor învoi pe pământ în privinţa unui lucru pe care îl vor cere, se va da lor de către Tatăl Meu, Care este în ceruri. Că unde sunt doi sau trei, adunaţi în numele Meu, acolo sunt şi Eu în mijlocul lor” (Matei 18, 19-20). Participarea „cu evlavie” la Sfânta Liturghie, pe lângă ascultarea cu atenţie a slujbei, implică şi împărtăşirea noastră cu Sfintele Taine, fără de care nu putem avea în noi Viaţă. Căci tot Iisus Hristos spune: „Adevărat, adevărat zic vouă, dacă nu veţi mânca trupul Fiului Omului şi nu veţi bea sângele Lui, nu veţi avea viaţă în voi. Cel ce mănâncă trupul Meu şi bea sângele Meu are viaţă veşnică, şi Eu îl voi învia în ziua cea de apoi” (Ioan 6, 53-56).
A doua poruncă bisericească spune: „Să ţinem toate posturile de peste an”. Cu alte cuvinte, trebuie să postim în toate zilele de post rânduite de Biserică, după cum urmează: în Postul Naşterii Domnului (15 noiembrie – 24 decembrie), în Postul cel Mare (şapte săptămâni înainte de Învierea Domnului), în Postul Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel (din Duminica Tuturor Sfinţilor şi până în ziua de 29 iunie), în Postul Adormirii Maicii Domnului (1-15 august), în toate zilele de miercuri (când Iuda L-a vândul pe Fiul lui Dumnezeu) şi vineri (când El a fost răstignit), precum şi în celelalte zile rânduite de Biserică (14 septembrie, Înalţarea Sfintei Cruci; 5 ianuarie, ajunul Bobotezei; 29 august, Tăierea Capului Sfântului Ioan Botezătorul).
A treia poruncă bisericească spune: „Să cinstim feţele bisericeşti”. Dacă suntem datori să avem dragoste faţă de toţi oamenii, cu atât mai mult suntem datori să-i respectăm pe cei care slujesc lui Dumnezeu în Sfintele Altare, spre mântuirea noastră (episcopi, preoţi, diaconi etc). Sfântul Apostol Pavel ne îndeamnă: „Vă rugăm, fraţilor, să cinstiţi pe cei ce se ostenesc între voi, care sunt mai-marii voştri în Domnul şi vă povăţuiesc; şi, pentru lucrarea lor, să-i socotiţi pe ei vrednici de dragoste prisositoare” (I Tesaloniceni 5, 12-13). Această poruncă ne împiedică să luăm parte la acuzele şi glumele care se fac pe seama slujitorilor Bisericii. Preotul nu este un simplu funcţionar, ci un părinte care se roagă pentru cei credincioşi şi suferă pentru căderile lor.
A patra poruncă bisericească spune: „Să ne spovedim şi să ne împărtăşim în fiecare dintre cele patru posturi mari de peste an, ori, dacă în fiecare post nu putem, cel puţin o dată pe an, în Postul Paştilor”. Pentru a birui în lupta cu patimile, avem nevoie să ne spovedim cât mai des, chiar săptămânal, dacă acest lucru este cu putinţă. În acest sens, Sfântul Nicodim Aghioritul spune: „Să obişnuieşti a te mărturisi des, adică nu numai când faci păcat de moarte şi mare să alergi îndată la duhovnic, ci, de este cu putinţă, şi când vei face un păcat mic şi lesne de iertat. Berzele au obiceiul de a nu mai merge acolo unde li se strică cuiburile. Tot aşa, diavolii fug de la acela care se mărturiseşte des, căci cu deasa marturisire se strică cuiburile şi mrejele lor”. Cu privire la Sfânta Împărtăşanie, tot Sfântul Nicodim spune: „S-a arătat limpede cu mărturii din Sfânta Scriptură şi de la Sfinţii Părinţi că este necesară şi folositoare de suflet deasa Împărtăşire cu preacuratele Taine şi că fără de aceasta este cu neputinţă să ne suim la dragostea Dumnezeului nostru”.
A cincea poruncă bisericească spune: „Să ne rugăm pentru conducătorii ţării”. Cu alte cuvinte, trebuie să ne rugăm pentru toţi conducătorii ţării noastre, atât pentru cei aşezaţi în fruntea Bisericii, cât şi pentru cei aşezaţi în fruntea organismelor de conducere laice, pentru ca Dumnezeu să le lumineze mintea şi să-i ferească de a lua hotărâri greşite. Conducătorii ţării sunt toţi aceia care se ocupă de bunul mers al vieţii sociale. Suntem îndemnaţi să ne rugăm pentru aceştia de Apostolul Pavel, care zice: „Vă îndemn, înainte de toate, să faceţi cereri, rugăciuni, mijlociri, mulţumiri, pentru toţi oamenii, pentru împăraţi şi pentru toţi care sunt în înalte dregătorii, ca să petrecem viaţă paşnica şi liniştită întru toată cuvioşia şi buna-cuviinţă, că acesta este lucru bun şi primit înaintea lui Dumnezeu, Mântuitorul nostru” (I Timotei 2, 1-3).
A şasea poruncă bisericească spune: „Să ţinem posturile pe care le-ar orândui episcopul sau mitropolitul locului în vreme de primejdii, de molime sau de alte necazuri”. Cu alte cuvinte, suntem datori să ne alăturăm episcopului nostru oridecâte ori acesta ne cere să ne rugăm sau să postim, în vederea dobândirii unui anumit lucru bun. Aceste posturi speciale sunt rânduite de episcop mai ales în perioade război, în timp de secetă şi foamete, în timpul epidemiilor şi a altor asemenea necazuri.
A şaptea poruncă bisericească spune: „Să nu citim cărţi eretice sau de ale sectanţilor”. Cu alte cuvinte, atunci când citim scrieri necreştine (eretice, atee) există riscul ca mintea noastră să se întunece şi să se îndepărteze de la dreapta credinţă în Dumnezeu, consemnată în Sfânta Scriptura şi în scrierile Sfinţilor Părinţi. Citirea scrierilor contrare Bisericii şi lui Dumnezeu şi discuţiile îndelungate cu sectarii, care sunt rupţi de Biserica Ortodoxă, implică un risc mare de cădere în înşelare, mai ales pentru credincioşii lipsiţi de o temeinică pregatire teologică. Ferirea de cele mai sus amintite vine din neîncrederea în propria trezvie, care se naşte din smerenie.
A opta poruncă bisericească spune: „Să nu înstrăinăm, nici să folosim spre scopuri străine, lucruri bisericeşti sau averea Bisericii”. Cu alte cuvinte, să avem grijă de toate lucrurile bisericeşti, căci acestea ajută la buna functionare a vieţii comunităţii şi la săvârşirea sfintelor slujbe. Pe lângă furt, cel care necinsteşte lucrurile bisericeşti se face vinovat şi de lipsă de evlavie faţă de Dumnezeu, pe care-L dispretuieşte.
A noua poruncă bisericească spune: „Să nu facem nunţi, ospeţe sau alte petreceri în timpul posturilor”. Cu alte cuvinte, vremea postului este un timp cu precadere al pocăinţei şi al luptei împotriva patimilor. Pentru aceasta, nunţile şi petrecerile, care implică mese îmbelşugate şi multă veselie, nu sunt potrivite cu caracterul sobru al zilelor de post. Nunţile şi petrecerile se cuvine să fie săvârşite duminica, după participarea la Sfânta Liturghie. La început, sâmbăta nu se săvârşea nici o petrecere, fiind atât zi dedicată pomenirii morţilor, cât şi zi de pregătire pentru Sfânta Liturghie de duminică. Nu se fac nunţi în zilele praznicelor împărăteşti şi în ajunul lor, în toate zilele de post de peste an, în Săptămâna lăsatului sec de carne, în Săptămâna Luminată şi de la Naşterea Domnului până la Botezul Domnului.
