Ponta este „baronii”
Astăzi, 20 februarie, se împlinesc cinci ani de când Victor Ponta se află în fruntea PSD. Este cel mai lung mandat al unui preşedinte PSD în Kiseleff, i-a întrecut pe Iliescu şi Năstase. Cinci ani fără întrerupere de când Ponta, Dragnea şi Ghiţă fac legea în partid. A trecut deja un an de la celebrul citat spus în faţa partidului la hotelul Rin: ”dacă pierdem prezidenţialele, scapă cine poate”. Alegerile le-a pierdut ca nimeni altul, dar Ponta merge mai departe pe drumul lui, iar pentru greşeli au plătit cu vârf şi îndesat alţii. Şi continuă să fie găsiţi ţapi ispăşitori. Plagiatul, referendumul din 2012, ruperea USL, dosarul ”Diaspora” i-au trecut până acum ca glonţul pe la ureche, dar nu l-au doborât. Vinovaţi au fost scoşi până acum Mircea Geoană, Marian Vanghelie, comunistul de Iliescu. ”Ştiţi că am participat la 13 campanii electorale, dar am pierdut-o fix pe a 13-a – prezidenţialele. Câte lupte”, se uită Ponta în urmă. Dar el stă încă în picioare, este la masa puterii, este capul. Nimic nu l-a doborât, nici măcar scandalul de corupţie în care este implicat cumnatul său şi în care sunt reţinute persoane din jurul familiei Ponta.
Ştiţi că pe vremea lui Năstase era mai multă democraţie în partid decât în prezent? Cât erau Năstase şi Cozmâncă de zei, nu schimbau un şef de organizaţie peste noapte, nu dădeau afară oameni din PSD fără să aducă motive clare, nu aveau un statut prin care să dizolve conducerea unei întregi organizaţii. Mimau democraţia. Statutul acum înseamnă voinţa lui Ponta. A arătat-o Şova la prima excludere din partid a lui Geoană. În acest interval s-a folosit în exces clişeul că Ponta este omul baronilor. O teorie falsă. Nu a fost niciodată, i-a folosit mereu şi apoi i-a aruncat fără nici o remuşcare, i-a călcat mereu în picioare, nu i-a respectat niciodată, nu i-a plăcut să stea cu partidul. Ponta nu a fost în esenţă un om de partid, dar a fost un lider care şi-a impus întotdeauna punctul de vedere. Iar următorul pe lista vinovaţilor este ”baronul”. Hulit, corupt, tocmai bun de lovit şi de dat satisfacţie poporului. Dacă vă întrebaţi ce face Victor Ponta când stă în picioare, să ştiţi că nu stă degeaba. Îi loveşte pe alţii, îi obligă să cadă, face „curăţenie” în jurul său.
Detestabil personaj colectiv baronul ăsta. Dar esenţa discuţiei nu este despre el, ci despre puterea lui. Unde se duce puterea baronului când se duce ea? Se duce fix la centru, nu dispare. Se face un transfer de putere dinspre teritoriu spre centru. Ponta foloseşte ura împotriva liderilor din teritoriu pentru a-şi potenţa propria putere în PSD. Este o discuţie despre polii de putere, în care Ponta nu vrea să aibă o contrapondere în teritoriu. Propunerea din Comisia de Cod Electoral prin care preşedinţii de Consilii Judeţene să fie aleşi indirect, din rândul consilierilor, este o nouă etapă de centralizare a deciziei în PSD, de sporire a influenţei echipei din Kiseleff. Este ultima demonstraţie de forţă a lui Victor Ponta în faţa unor lideri din teritoriu, care nu ştiu dacă pericolul mai mare vine din propriul partid sau de la DNA. A unor lideri prea fricoşi pentru a spune nu.
Mulţi şefi de Consilii Judeţene au probleme cu justiţia în diferite stadii procesuale, restul se gândesc să nu mai candideze în 2016. Paradoxul, minciuna, inconstanţa constau tocmai în această situaţie. În 2008, deputatul Victor Ponta a fost cel care a introdus în Parlament amendamentul prin care preşedinţii de Consilii Judeţene să fie aleşi uninominal. „Cred că preşedinţii consiliilor judeţene trebuie să aibă legitimitatea votului. Haideţi să dăm dreptul oamenilor să-şi aleagă preşedintele consiliului judeţean şi haideţi să facem mai puţine aranjamente”, susţinea Ponta în plenul Parlamentului. Din calitatea de premier susţine acum contrariul. Am mai scris că Victor Ponta nu crede în nimic, ci doar acţionează pentru propria salvare politică. A crezut că dualismul – duplicitatea sa ţin loc de esenţă, că lipsa sa de credinţă în ceva cu adevărat nu va deveni vizibilă. În 2015, din vârf, cu complicitatea lui Liviu Dragnea, autorul scrisorii prin care se cerea în 2008 introducerea votului uninominal pentru preşedinţii de CJ, Victor Ponta poate spune liniştit după cinci ani de mandat: baronii sunt eu.
Cristian Andrei (www.gandul.info)
