Apucături în tranziţie
– Ciudat, nu-i aşa? Apucături! … Auzi, colea, apucături şi, mai ales, în tranziţie… Ce-ţi veni, mă, capsomane, cu titlul acesta? îl „lovi în pix” Beţivnescu pe Veghetoru.
– Uite, aşa, că din 90 încoace toată lumea s-a pus pe apucate, mă!
– Păi, una e să apuci şi alta e să ai apucături.
– Şi, ce, crezi că eu am gândit altceva?
– Aşa şi? Care-i şpilu?
– Că lumea s-a întors cu fundu-n sus, bătrâne!
Sărăntocii au ajuns descurcăreţi, hoţii au ajuns parlamentari, milogarii au ajuns popălăi, excrocii –mari strategici…
– Ei, şi? Ce te doare pe tine? Îl incită iar Beţivnescu pe Veghetoru.
– Păi, cum să nu ma doară, mă, când unul ca tine, prost de cinstit, abia de are de-o pâine, unul ca Jean Arhondologul abia de-şi poate plăti rata la casă, ori ca Petre –inventatorul, care şi-a vândut apartamentul, ca să-şi poată pune în aplicare invenţia sa cu …antigravitaţia? Cum să nu mă doară mă, cum?
– Aşa, pur şi simplu! Ce, tu nu şti chestia aia cu „ubi patria, ibi bene”, sau cum naiba e?
Îţi faci probleme şi tu nu ai nici măcar radieră, ca să mai ştergi pe ici, pe colea, pe undeva „prin părţile esenţiale”, că-mi veni pe limbă şi Caragiale, na! Cine te crezi tu? Doar un simplu observator al acestor vremuri, care, din păcate, ne-au tocat atât visurile, cât, mai degrabă, speranţele. „Unde ni sunt visătorii, bătrâne! Na, că-mi veni şi mie în gură Vlahuţă, prietenul marelui Caragiale”. „Unde ni sunt visătorii?” Dar te întreb eu direct,mai există ei când minciuna stă cu regele la masă şi sub aceeaşi umbrelă ne prescriu reţete de îmbolnăvire, nu de vindecare? Ce crezi, că înseamnă prelungirea acestei perioade de furtuni masive, căreia i s-a zis tranziţie, dacă nu prostirea acestui popor curajos, dar nedemn de-a lungul existenţei lui? Poate, că sunt dur, dar dintotdeauna pentru un ţoi şi un ciur de mălai a scos din maşina de voturi pe cine nu trebuia, mai mereu şi-a trădat eroii, omorându-i chiar, în goana după himere, şi-a dat prietenii pe simple promisiuni… Mă înţelegi?
-Da, te pornişi, mă! Te pornişi? Poţi să-mi spui şi mie cine ţi-a aprins fitilul?
– Da! Cu sec, bătrâne! Auzi şi tu! La şcoală la fie-mea, un profesoraş le-a dat lucrare scrisă. Şi pe ce temă, poţi să crezi?
– Da! E posibil orice în tranziţie!
– Auzi şi tu şi cruceşte-te!
– Nu vreau, că sunt ateu!
– „Ce aş face dacă aş fi patron?”
– Chiar, ce ai face?
– Nu eu, mă! Asta era tema!
– Şi?
– Toţi copiii scriau în draci, doar baschetbalistul ala al lui Cumătru, baronul, stătea şi-şi holba ochii pe pereţi…
– Tu, de ce nu scri, Cumătrule? Îl întreabă profesoraşul, supărat –nevoie mare.
„Eu aştept să-mi vină secretara, domnule!” i-a răspuns Cumătru, holbându-se în continuare pe pereţi. Auzi şi tu, bătrâne! Păi, să nu-ţi vină să le dai dracu de apucături? Că de mici se… apucă!
George Achim
