Bogaţii nu pot fi îngeri
Politica nu se face cu îngeri spunea des un fost deputat vâlcean care a ştiut să profite la maxim de cei patru ani din mandat pentru a se transforma dintr-un modest profesor de matematici într-un prosper om de afaceri, cu autoturisme, firme pe numele soţiei, apartament în centrul Capitalei, bonă la copii şi şofer. Majoritatea populaţiei din ţara noastră trăieşte de pe o zi pe alta. Pensionarii nu au pensii decente şi mulţi se agaţă de ajutoare de la stat, de medicamentele compensate pentru care trebuie să stea la cozi umilitoare şi de subvenţiile pentru căldură. Tinerii trăiesc cu ajutorul părinţilor, mulţi dintre ei nu pot visa să aibă o locuinţă, o maşină sau o familie pentru că nu au locuri de muncă. Cei care au loc de muncă lucrează, două treimi cel puţin, pe salariu minim pe economie. Deci adio credite. Salariul minim a devenit de fapt o constantă pe contractele de muncă ale românilor indiferent de vârsta lor. Chiar dacă sunt situaţii în care venitul real este mai mare prin bonuri de masă, stimulente la negru sau venituri suplimentare necontabilizate toţi aceşti oameni vor suferii enorm când vor ajunge pensionari. Vor beneficia de pensii care nu le vor putea acoperii plata facturilor curente pentru utilităţi. Populaţia a început să se deştepte dar nu are cum se împotrivi unui sistem ticăloşit şi bine pus la punct de cei 10 la sută dintre români care trăiesc foarte bine, nesperat de bine chiar pentru un occidental. Nu există judeţ în care să nu fie un grup de 20-30 de persoane cel puţi cu averi mari. Cu venituri foarte bune dar a căror prosperitate indică şi venituri ilegale. Vile, maşini de lux, copii la studii în străinătate, haine de firmă, concedii exotice, terenuri, cabane în zonele montane sau pe litoral, yahturi, servitul mesei constant în cârciumi scumpe, plimbări costisitoare, cheltuieli de întreţinere mari, meditatori cu renume pentru copii. Toate acestea indică clar obţinerea unor venituri, poate nu neaparat prin mijloace infracţionale, dar neplata impozitelor şi nedeclararea acestor venituri este cu siguranţă o infracţiune. O altă clasă de infractori economici ce nu mai ţine de administraţi sau politic este puzderia de cântăreţi, manelişti, fotomodele, vedete TV sau de film, coafeze, designeri vestimentari, avocaţi, profesori universitari, chirurgi cunoscuţi, stomatologi, ginecologi, judecători, poliţişti care prosperă constant. Unii îşi permit chiar să apară în emisiuni televizat unde vorbesc despre concediile de lux prin care au fost, despre ultimele achiziţii imobiliare sau din domeniul auto, despre achiziţionarea de poşete sau sandale de mii de euro. Bogaţii nu sunt nişte îngeri. Nici cei săraci nu sunt. Dar în schimb fiscul din România ar trebui să-i încalece pe aceşti indivizi cu venituri mari, să-i mulgă de impozitele pe care ar trebui să le plătească. Banii atraşi la buget ar putea folosi foarte mult celor săraci, celor care nu şi-au mai cumpărat încălţăminte şi îmbrăcăminte nouă de ani de zile. Dar mulţi dintre cei care ar trebui să vegheze la respectarea legilor, la strângerea impozitelor, la executarea marilor datornici sunt ei înşişi indivizi care trăiesc pe lângă lege. Îşi întreţin amantele din bani negri, facilitează fel de fel de firme iar acestea construiesc vile şi le amenajează . Politicienii trăiesc prin trafic de influenţă iar majoritatea societăţilor comerciale ştiu că nu pot câştiga licitaţii fără a da comision. Judecătorii spală pe bani buni infractorii economici, avocaţii roiesc în jurul acestora şi ridică osanale procurorilor, mai ales celor din DNA, pentru că le aduc clienţi buni care le rotunjesc veniturile negre. Asta este realitatea noastră. Acestea sunt adevăratele probleme şi nu bileţelele unor luptători pentru putere efemeră.
Traian Guminski
