Elita
– ăăăă, cum să vă spun, îîîîîî, nu-i aşa aşa, ăăă ce a prezentat domnul inginer, îîîîî, ca să zic aşaaaaaa, îîîîîîî, o veritabilă trecere, incursiune prin istorie, îîîîî, a culturii, nu-i aşaaaa, îîîîî, la care ne facem părtaşi îîîîî, oricum. Îîîîîîî, sunt încântat, nu-i aşa? ăăăăăăă, că avem asemenea oameni, îîîîî, care sunt elit, îîîî şi pot alcătui un, îîîî, nucleu de retrospectivă a culturii, într-un fel, îîîîî, nu-i aşa? Desigur ca să ne putem defini, îîîî, nucleul nostru asta aşteptând, ăăăăăă, lucrări de valoare şi interesante…
Îîîîî, aţi văzut, ăăăă, că cu mijloace puţine, domnul inginer, îîîîî, a surprins starea de recesiune, ăăăă, ca să zic aşa, îîîî, în cultură, undeee totul este posibil, nu-i aşa? Îîîî, dar noi, nucleul, ăăăă, nu ştiu ce aşteptăm.
Chiar, ăăă, domnule secretar general, care îîîî sunt rezultatele demersurilor la judecătorie?
– Am fost la domnul preşedinte şi am promisiunea că săptămâna aceasta vom avea personalitate juridică…
– ăăăă, foarte bine, nu-i aşa? Îîîî că gruparea noastră, ăăăăă, de elite trebuie să răspundă, ăăăă, ca să zic aşa, ăăăă, la nevoile mulţimii, îîîî, care ne înconjoară şi, îîîî, are nevoie de vârfuri ca noi. ăăăăă, doar noi putem, nu-i aşa? Îîîîî, suntem îndrituiţi, ăăăă, ca să zic aşa, îîîî, să o reprezentăm îîîî şi aţi văzut, ăăăă, în acest sens lucrarea, domnului inginer, îîî, care se vrea şi gândirea întreagă a ei… îîîî
Eu sunt mulţumit, îîî, nu-i aşa? Ca elita, ca să zic aşaaaa, îîîî că nucleul nostru e al nostru, îîîî, nu al primăriei… ca şi pământul, îîîî, care nu dă numai roade, ăăăă, ci şi rost. Îîîîî, nu-i aşa? Îîîî şi nu mă mai ăăăă, minunez de nimic, ca să zic aşaaa, îîîî, că elitele trebuie să existe, ăăăă, nu-i aşa? Îîîî şi doar aici ne putem afirma, ieşi pe piaţă, îîîî, ca să zic aşaaa, în nucleul pe care l-am făcut. Îîîîî….
– Aş avea şi eu ceva de zis, domnule Deacolo! Îi întrerupse minunatul discurs de „elită”, bineînţeles, Kufrin, patronul imaginilor cursive, şi el membru de bază al amintitului nucleu.
– Da, poftim! Îîîîî şi iertaţi-mă, dar îîîî, am vrut să subliniez, îîîî, nu-i aşa? ăăăă, meritele domnului inginer îîîî, care s-a învrednicit în lucrarea domniei sale, ăăăă să comprime, îîîî, starea culturii, pe care, ca să zic aşa, îîîî, o şi trăim. Poftim!
Şi Kufrim puse capăt frumoaselor fraze ale „elitei”, de care, sigur, nimeni n-ar avea nevoie, încercând să dreagă busuiocul „ca să zic aşa”, în cadrul şedinţei noului înfiinţat nucleu cultural.
George Achim
