Lădeştenii au apă curentă la poartă, dar se spală la lighean
Sate care dispar câte un pic în fiecare zi
Lădeştenii au apă curentă la poartă, dar se spală la lighean
Localitatea Lădeşti se află undeva la confluenţa mai multor oraşe. Pentru ca lădeşteni să ajungă la unul dintre ele, fie Râmnicu Vâlcea, Horezu, Drăgăşani sau Bălceşti trebuie să bată între 35 şi 60 de kilometri. Cum peţul biletelor de transport este o povară pentru pensiile sau salariile celor mai mulţi dintre ei, oamenii trăiesc izolaţi între dealuri. Primele semne ale civilizaţiei au început să apară după ‘89 încoace. Apa curentă, canalizarea, televiziune prin cablu. Populaţia îmbătrânită se spală în continuare la lighean, iar tinerii au plecat în străinătate, la muncă, în căutarea unei fericiri iluzorii.
Este o zi frumoasă de primăvară când traversăm comuna Lădeşti de la un capăt la altul. Pare o comună pustie şi asta pentru că nu vezi ţipenie de om pe la poartă. Casele sunt bătrâneşti şi nu ies din tiparul celor văzute prin zonele limitrofe. “Am rămas mai mulţi bătrâni prin sate, aşa că aşteptăm şi noi întâlnirea cu Dumnezeu, că altceva bun nu o să ni se mai întâmple”, ne aruncă o vorbă în treacă, una dintre femeile care a tras poarta lăsată din balamale după ea şi a intrat în curte. Doar în faţa Primăriei din Lădeşti sunt câteva maşini oprite şi vreo doi trei oameni. Elena Piţigoi a venit cu fiul ei, Sebastian, care este pe cărucior, din cauza unei boale de oase. “Aşa mi-a hărăzit mie Dumnezeu, dar nu mă voi da bătută niciodată. Îl iubesc pe Sebastian ca şi pe ceilalţi copii ai mei şi mă voi sacrifica pentru toţi. Băiatul a făcut o operaţie la Spitalul Budimex din Bucureşti, la un picior şi urmează să facă şi la celălalt. Am patru copii în total, doi dintre ei fiind studenţi. Soţul lucrează ca zidar la Primărie, dar mergem înainte”, spune femeia care singură se îmbărbătează, convinsă că destinul nu o va îngenunchea niciodată.
Băieţii din Lădeşti se căsătoresc cu moldovence, iar fetele că străini
La Primăria din Lădeşti, atât alesul cât şi vicele sunt plecaţi cu treburi prin teren, aşa că interlocutorul nostru este secretarul, un fiu al satului, care cunoaşte satul ca pe propria ogradă. “Noi suntem o comună mică, cu vreo 2.200 de locuitori, locuită în special de bătrâni, care se ocupă cu agricultura. Media de vârstă este destul de ridicată, poate peste 55 de ani. Tinerii au plecat care încotro, în Italia, Spania, Grecia. Este un paradox, dar junii noştri se căsătoresc dincolo cu… moldovence, iar româncele cu străini. Aici la Lădeşti mai vin doar în concediu de odihnă, sau când se întorc definitiv din stăinătate îşi cumpără apartamente la Râmnicu Vâlcea”, spune Ion Enuţă, secretarul comunei. De-a lungul timpului, mulţi fii ai satului care şi-au luat “zborul” din Lădeştii au ajuns “oameni mari”. Românul care a cucerit Antartica, Gheorghe Neamu şi care acum trăieşte în Germania, este originar din Lădeşti, la fel şi scriitorul Virgil Ierunca, stabilit în State. Dintre cei care au rămas aici, în ţară, Horia Neamu, directorul filialei unei cunoscute bănci vâlcene, un alt om cu funcţie mare prin Finaţele Publice Vâlcene, medicul legist Ioan Neamu sunt doar câţiva dintre cei care au copilărit pe dealurile Lădeştiului, mulţi dintre ei provenind dintr-o familie numeroasă de învăţători de-ai locului.
Apa curentă folosită doar la udat legumele
În multe dintre cele zece cătune ale comunei, oamenii s-au retras de pe coclauri şi au venit la şosea. Drumurile afundate, alunecările de teren dar şi singurătatea, uneori mai apăsătoare decât toate la un loc, i-a îndemnat să se apropie de comunităţile aflate mai la “lumină”. “În comună avem forat două puţuri de mare adâncime, forate la 350 de metri şi astfel avem apă cât cuprinde, reţeaua cuprinzând 11,5 kilometri, pe lungimea a şapte sate. Din cele 1.000 de case unde proprietarii ar avea posiblitatea să se racordeze, doar 80 de familii s-au racordat, asta înseamnă doar 15 la sută. Mulţi dintre aceştia folosesc apa doar să ude legumele din grădină”, spune secretarul Ion Enuţă. Pentru că metrul cub de apă costă 3 lei, sătenii din Lădeşti acceptă mai bine să se spele la lighean decât să se racordeze la sistemul de apă curentă.
Dorel ├×ÎRCOMNICU
