De ce pierdem banii europeni
Toate discuţiile despre fondurile europene pălesc în faţa crudei realităţi: România nu a reuşit până acum decât să atragă 4% din fondurile destinate finanţărilor proiectelor europene. În cifre, acest lucru înseamnă că ţara noastră pierde în fiecare zi milioane de euro doar pentru că autorităţile nu reuşesc să înţeleagă că UE pune la bătaie nişte sume foarte mari de bani pentru dezvoltarea unor proiecte. Atâta timp cât ne rezumăm doar la a discuta despre reala integrare a României în marea familie europeană fără să ne folosim prea mult neuronii, nu facem decât să ne scăldăm în aceeaşi mocirlă ani mulţi de-acum încolo. Dacă nici atunci când ni se dau miliarde de euro cadou pentru drumuri, alimentări cu apă, canalizări, dezvoltarea turismului şi aşa mai departe, nu reuşim să punem osul la treabă, înseamnă că toată povestea asta cu integrarea nu este decât un fâs. Cât timp autorităţile nu realizează că aderarea nu este totuna cu integrarea, n-am făcut nimic.
Şi la Vâlcea, anumite încercări de captare a banilor europeni au dat chix, nu neapărat din vina autorităţilor locale, cât a celor centrale. Cu mare tam-tam, în 2005 se definitiva o licitaţie internaţională privind construirea unei gropi de gunoi ecologice la Feţeni. Organizatori: Ministerul Finanţelor Publice şi Oficiul de Plăţi şi Contractare Phare. Câştigătoare era declarată o firmă italiană, Monticava Trade, care venea cu un preţ de dumping dar cu promisiunea că lucrările vor decurge conform graficului. Dacă stăm bine şi ne gândim, nici nu ar fi fost motive să nu se întâmple aşa, dacă ţinem cont numai de valoarea proiectului: circa 13 milioane de euro. Ei bine, după o anumită perioadă de timp, autorităţile locale şi-au dat seama, cu ceva întârziere, că italienii de la Monticava nu prea au de gând să facă ceva la Feţeni, în afară de niscaiva decopertări pentru care, de altfel, şi-au şi încasat banii. O dată înţeleasă situaţia la nivelul municipalităţii, a fost demarat un plan de urgenţă, prin care Primăria Râmnicului şi-a asumat întreaga responsabilitate a organizării licitaţiei. De altfel, aceasta a fost şi condiţia pusă de primarul Mircia Gutău atunci când s-a decis să ia taurul de coarne: să aibă autonomie deplină în privinţa organizării licitaţiei. Dacă punem la socoteală şi faptul că groapa de gunoi de la Râureni trebuia închisă încă de la 1 ianuarie 2007, realizăm că Râmnicul se află într-adevăr într-o situaţie limită: fără nici o groapă de gunoi, în pericol de a pierde o groază de bani doar pentru că autorităţile de la Bucureşti nu au ştiut să-şi facă treaba.
Am auzit de multe ori comentarii ale unor înalte personaje din Bucureşti în legătură cu incapacitatea autorităţilor locale de a gestiona banii europeni pentru proiectele de importanţă locală sau regională. Ei bine, ceea ce s-a întâmplat la Râmnicu Vâlcea reprezintă dovada că uneori, pe plan local lucrurile se pot rezolva mult mai bine fără oblăduirea Capitalei. Uneori este posibil ca un proiect de anvergura celui de la Feţeni să fie mai bine controlat atunci când o primărie are toate pârghiile prin care o poate face.
Din acest motiv trebuie să înţelegem foarte bine un lucru: dacă România pierde milioane de euro în fiecare zi, acest lucru se datorează în aceeaşi măsură reprezentanţilor autorităţilor centrale şi celor locale. Această încetineală de absorbţie a fondurilor, aceste eşecuri în obţinerea banilor, nu sunt altceva decât dovezi ale unei incapacităţi instituţionale cronice a României de a gestiona favorabil o situaţie dintre cele mai pozitive.
• Octavian HER├×A
