Cine trebuie să depună la Direcţiile de Taxe şi Impozite declaraţia pentru impozitul pe clădire 

Numai contribuabilii care utilizează locuinţa în scopuri nerezidenţiale sau mixte ori ca sediu social trebuie să depună declaraţia fiscală Persoanele fizice care deţin o locuinţă cu destinaţie nerezidenţială sau mixtă, unde au înregistrat sediu social, trebuie să depună o declaraţie până la data de 31 martie 2016 chiar dacă nu îşi desfăşoară activitatea acolo.

Ministerul Finanţelor precizează, într-un document, că persoanele fizice care din 31 decembrie 2015 au în proprietate clădiri nerezidenţiale sau clădiri cu destinaţie mixtă (şi rezidenţială, şi nerezidenţială) au obligaţia să depună o declaraţie, până la data de 31 martie 2016. Formularul declaraţiei este conform Modelului „2016 ITL 001“ în cazul persoanelor fizice, respectiv Modelului „2016 ITL 002“ în cazul persoanelor juridice. Modelele au fost aprobate prin Ordinul comun MFP/MDRAP nr. 4087/2069 din 22 decembrie 2015, publicat în Monitorul Oficial la 29 decembrie 2015. „Exemplu: în cazul în care am o locuinţă cu destinaţie mixtă (în apartament) unde am înregistrat un sediu social ca persoană fizică autorizată sau ca un SRL, chiar dacă nu-mi desfăşor activitatea acolo, trebuie să depun această declaraţie până la 31.03.2016“, precizează Ministerul Finanţelor. Rezultă că nu toate persoanele fizice trebuie să depună declaraţia amintită mai sus, ci numai cele care utilizează locuinţa în scopuri nerezidenţiale sau ca sediu social sau în scopuri mixte, dar nu şi cele care utilizează locuinţa în scopuri exclusiv rezidenţiale (pentru locuire).

Ce este clădirea cu destinaţie mixtă

Potrivit noului Cod Fiscal, clădire cu destinaţie mixtă este clădirea folosită atât în scop rezidenţial (locuire), cât şi nerezidenţial (activităţi comerciale sau sediu social). Pentru clădirile nerezidenţiale aflate în proprietatea persoanelor fizice, impozitul pe clădiri se calculează prin aplicarea unei cote cuprinse între 0,2% şi 1,3% asupra valorii care poate fi determinată dintr-un raport de evaluare întocmit de un evaluator autorizat în ultimii cinci ani anteriori anului de referinţă sau care rezultă din actul prin care se transferă dreptul de proprietate, în cazul clădirilor dobândite în ultimii cinci ani anteriori anului de referinţă. De asemenea, cota se poate aplica asupra valorii finale a lucrărilor de construcţii, în cazul clădirilor noi, construite în ultimii cinci ani anteriori anului de referinţă.

Cum se stabileşte cota impozitului

Cota impozitului pe clădiri se stabileşte prin hotărâre a consiliului local. La nivelul Capitalei, această atribuţie îi revine Consiliului General al Municipiului Bucureşti. Pentru clădirile nerezidenţiale aflate în proprietatea persoanelor fizice, utilizate în activităţi din domeniul agricol, impozitul se calculează prin aplicarea unei cote de 0,4% asupra valorii impozabile a clădirii. În cazul în care valoarea clădirii nu poate fi stabilită prin calcularea cotei (prin una dintre metodele de mai sus), impozitul se calculează prin aplicarea cotei de 2% asupra valorii impozabile determinate la clădirile rezidenţiale aflate în proprietatea persoanelor fizice. În cazul clădirilor cu destinaţie mixtă aflate în proprietatea persoanelor fizice, impozitul se calculează prin însumarea impozitului calculat pentru suprafaţa folosită în scop rezidenţial cu impozitul determinat pentru suprafaţa folosită în scop nerezidenţial.

Exemplu de calcul

Să luăm în calcul un apartament cu două camere situat în zona fiscală A dintr-un municipiu reşedinţă de judeţ, cu o suprafaţă de aproximativ 50 de metri pătraţi şi valoarea impozabilă estimată la 80.000 de lei, cu toate utilităţile. Într-un astfel de caz, proprietarul persoană fizică are de plătit, în 2016, un impozit de 129 de lei dacă destinaţia apartamentului este exclusiv rezidenţială, de 240 de lei dacă destinaţia este nerezidenţială şi de 185 de lei dacă destinaţia este mixtă.

Elveţienii, îmbiaţi să amâne plata taxelor pe case

Autorităţile locale din Elveţia recomandă contribuabililor să amâne cât mai mult posibil plata impozitelor, pentru a reduce costurile generate de dobânzile negative acordate la depozite de băncile din ţară, relatează „Financial Times“. Motivul este reprezentat de costurile de păstrare în conturi a banilor.

Citeste mai mult: adev.ro/o0ulkr