Mânăstirea Arnota, distrusă de explozii 

Mânăstirea Arnota, distrusă de explozii

• Matei Basarab ar putea fi îngropat a doua oară, de data aceasta sub ruine 

Situaţie gravă în peisajul monahal vâlcean. O mănăstire veche de aproape patru secole ar putea fi distrusă în totalitate din cauza dinamitării muntelui pe care se află. Mănăstirea Arnota din comuna vâlceană Costeşti este situată în apropierea unei exploatări de calcar. Practic, întreg muntele Arnota, parte a masivului Buila, este format din calcar, exploatările începând în anii ’60. Deoarece calcarul se extrage prin dinamitarea muntelui, mănăstirea, cu o valoare de patrimoniu extrem de mare, a avut de suferit. Exploziile au dus la fisurarea zidurilor şi implicit, la distrugerea frescelor şi a picturilor interioare şi exterioare. La Arnota este înmormântat şi ctitorul – marele voievod Matei Basarab. 

Totul a început acum 40 de ani

Miniera Râmnicu Vâlcea a început să exploateze calcarul din muntele Arnota în urmă cu mai bine de 40 de ani. Calcarul extras de aici este folosit de Uzinele Sodice Govora. Exploatarea carierei exercită un impact extrem de mare asupra mediului, care se accentuează de la o zi la alta, făcându-i pe specialişti să creadă că efectele vor fi unele devastatoare în viitorul apropiat. Peisajul din zona carierei este unul selenar, ecologizarea întregului munte ridicându-se la sume fabuloase, pe care comunitatea locală nu le poate suporta. Autorităţile propun o serie de soluţii pentru rezolvarea unei situaţii extrem de grave. Astfel, conducerii Exploatării Miniere i s-a propus mutarea carierei în altă parte, precum şi încadrarea acesteia într-o ambianţă ecologică. De asemenea, se doreşte înfiinţarea unui parc naţional, din care să mai facă parte şi Mănăstirea Bistriţa.

Distrugeri

Consecinţele dinamitării haldelor de steril din munte se văd însă cel mai bine în cazul Mănăstirii Arnota. Zidurile bătrâne au fost fisurate, frescele vechi de sute de secole au căzut iar picturile de o valoare inestimabilă s-au degradat iremediabil. În prezent, mănăstirea este susţinută de schele interioare, pentru a nu se prăbuşi în capul preoţilor. Dacă nu se intervine în cel mai scurt timp, acest monument cuprins în patrimoniul naţional s-ar putea prăbuşi. Ceea ce nu au reuşit patru secole, s-ar putea întâmpla din cauza inconştienţei industriaşilor.

Istoric

Mănăstirea Arnota, purtând hramul Sfinţilor Arhangheli Mihail şi Gavriil a fost ctitorită de Matei Basarab în anii 1633 – 1634, pe temelia unei biserici mai vechi. Conform unei legende, Basarab a zidit mănăstirea în comuna vâlceană Costeşti deoarece, înainte de a fi domn, găsise scăpare în aceste locuri, ascunzându-se în stufărişuri de urmăritorii turci. Pridvorul cu turlă i-a fost adăugat de către Constantin Brâncoveanu, la începutul domniei lui. Tot el îi reconstruieşte catapeteasma, o adevărată operă de artă sculpturală, şi renovează pictura, fără să o înlocuiască pe cea originală. Uşa bisericii, sculptată în lemn de castan, are o inscripţie în limba slavonă: „Aceste uşi le-a făcut Constantin Brâncoveanu vel-logofăt”. Foarte valoros este şi portretul lui Matei Basarab, realizat în 1644 de zugravul Stroe din Târgovişte. În pronaosul bisericii actuale se afla două morminte: cel al lui Matei Basarab, şi mormântul lui Danciu vel-vornic, tatăl lui Matei Basarab, fost oştean al lui Mihai Viteazul. 

Comori sub biserici

Vâlcea este unul dintre judeţele cu un ridicat potenţial arheologic, de-a lungul anilor descoperindu-se aici dovezi incontestabile ale unei adevărate comori istorice. După Valea Oltului, a venit acum rândul zonei de sud a judeţului să fie „scormonit” de către arheologii Muzeului Judeţean. Numeroase biserici şi mănăstiri sunt amplsate pe adevărate peşteri ale lui Aladin. Mai mulţi istorici au depus o serie de solicitări pentru a verifica dacă sub aceste lăcaşuri de cult se află îngropat aurul românilor. La Ministerul Culturii sunt depuse solicitări în vederea efectuării de cercetări arheologice asupra terenului din jurul bisericii Sfinţii Voievozi din satul Slăviteşti, comuna Şirineasa. Aici se doreşte construirea unei noi biserici. Arheologii doresc amânarea începerii construcţiei, până când nu este verificată întreaga zonă. Ei au indicii serioase că acolo se află o adevărată comoară. În cazul în care nu se va descoperi nimic, se va putea elibera şi certificatul de descărcare de sarcină arheologică. Un alt loc în care se consideră că ar putea exista comori îngropate de strămoşii noştri, este zona de protecţie din jurul mănăstirii Dintr-un Lemn. Pentru a se putea elibera certificatul de descărcare arheologică, trebuie mai întâi marcate vestigiile şi etapele de construire a ansamblului respectiv. O solicitare de restaurare este depusă şi în cazul bisericii Sf. Nicolae din comuna Zătreni, a cărei construcţie a început în anul 1734. Solicitările vin din partea Direcţiei Monumentelor Istorice, pentru executarea unor săpături arheologice, întrucât se crede că în zonă ar putea fi descoperit un ansamblu de vestigii istorice extrem de valoroase. Aici mai sunt necesare şi lucrări de consolidare a structurii prin injectări de mortar şi var, executarea unei carcase, eliminarea igrasiei, sistematizarea verticală a incintei bisericii, refacerea şarpantei, a jgheaburilor şi burlanelor, iar în interior se impune restaurarea picturilor.