Debut cu dreptul pe arena Oltchim
CSM Rm. Vâlcea – CFR Timişoara 2-1 (2-0)
Debut cu dreptul pe arena Oltchim
În ediţia trecută a publicaţiei noastre anticipam faptul că pe arena Oltchim este mai bine pentru CSM Rm. Vâlcea şi că trupa lui Costel Pană are toate atuurile de partea sa, în special faptul că tribuna este mai aproape de joc şi de echipă, iar antrenorul vâlcenilor stă mai departe de suporterii cărora le acorda uneori prea multă atenţie. De data aceasta Pană şi-a văzut de echipa sa, a fost „cu faţa la joc“ şi s-a preocupat de ceea ce trebuie să se întâmple în teren. Aşa se face că în iureşul de început, am putea spune că la prima ocazie mai periculoasă, Jovanovic a deschis scorul, deşi era abia minutul 7. Cu o apărare avansată şi cu un portar în formă bună, CSM-ul a ştiut să-şi apere fragila diferenţă până atunci când acelaşi percutant atacant sârb a mai „muşcat“ o dată din adversari şi a ridicat scorul la un 2-0 liniştitor înainte de pauză. Trădând o mentalitate departe de cea profesionistă, în repriza a doua au fost câţiva jucători ce păreau a nu mai respecta indicaţiile tactice venite de pe margine. Pe fondul ratărilor succesive ale echipei vâlcene şi pe o neatenţie din partea apărării vâlcene, echipa oaspete a reuşit să reducă din diferenţă şi să avem parte de un final de meci cu emoţii pe care nu credeam la scorul de 2-0 că vom avea parte să le trăim în acest joc. Una peste alta rămâne victoria şi mulţumirea faptului că primul meci disputat pe arena OLTCHIM a însemnat o victorie şi trei puncte în clasament, acolo unde CSM îşi păstrează locul 2 şi şanse foarte mari de promovare. Nu de alta, dar baza Oltchim a mai purtat anul trecut noroc fotbalului vâlcean, când echipa lui Mihai Diculoiu a terminat pe primul loc şi a promovat în Divizia B. Din păcate Oltchim a ales atunci să cedeze locul unei alte echipe, invocând lipsa unui sprijin financiar pentru prezenţa în Liga a II-a. CSM Rm. Vâlcea, în schimb, are tot sprijinul autorităţilor şi nu numai pentru a urca pe prima scenă fotbalistică a ţării, acolo unde n-am mai fost de aproape două decenii.
