|sâmbătă, noiembrie 23, 2024
  • Follow Us!

Parcul Buila este ciuntit de interesele economice 

 Parcul Buila este ciuntit de interesele economice

Parcul Naţional Buila Vânturariţa, cel mai mic parc naţional din România este în prezent in centrul unor interese economice din zona unde este amplasat. La nici doi ani de când a fost declarat arie protejată, mai multe persoane care vor să exploateze pădurea din zonă sau să-şi construiască vile în perimetrul parcului au propus micşorarea ariei acestuia. Numai conducerea Exploatării de calcar de la Bistriţa a solicitat „ciuntirea” parcului cu aproximativ 24 de hectare. Se doreşte micşorarea sau desfiinţarea parcului în condiţiile în care România are doar 7 la sută din suprafaţă în regim de arii protejate, în timp ce în alte ţări acestea ajung până la 13-15%, cât este prevăzut şi de Uniunea Europeană.

Micşorare a parcului

Aria protejată a parcului pare să-i încurce destul de mult pe cei care au afaceri în zonă. Proprietarii de terenuri din zonă, dar şi reprezentanţii obştilor încearcă să micşoreze suprafaţa parcului prin fel de fel de cereri de acest fel, deoarece au interesul să vândă sau să exploateze pădurea. Reprezentanţii Obştilor Cheia şi Bărbăteşti au adresat astfel solicitarea de schimbare a calităţii unor parcele din parc, în sensul trecerii lor din zona de conservare specială în zona tampon, de dezvoltare durabilă sau chiar scoaterea lor în afara parcului naţional, pentru a putea exploata pădurea conform propriilor dorinţe.

Construcţiile blocate în zona protejată

Atâta timp cât zona este protejată de lege exploatarea sau construcţia de imobile în perimetrul parcului este interzisă. „Dincolo de efectele sociale şi economice ale celor care exploatează de atâţia ani calcarul din carieră, publicul larg ar trebui să-şi exprime părerea cu privire la restrângerea ariei parcului la nici doi ani de la crearea lui. Satisfacerea solicitărilor de la proprietarii de păduri şi exploatatorilor de masă lemnoasă ar duce la alte restrângeri, ceea ce înseamnă practic ciuntirea parcului.” – a apreciat administratorul parcului, inginerul Cosmin Botez. O altă cerere a venit din partea Carierei de Calcar Costeşti, care aparţine societăţii de Exploatare Minieră Bucureşti – sucursala Vâlcea de extindere a proprietăţii pe care o deţine în prezent exploatarea cu aproximativ 24 de hectare, pe motiv că primele limite ale parcului ar fi fost stabilite greşit în arealul Muntelui Arnota. Se invocă faptul că parcul se suprapune astfel pe terenurile care aparţin exploatării, deşi extinderea acesteia ar însemna, conform administratorilor parcului o posibilă afectare a mânăstirii Arnota, veche de aproape patru secole, care a fost renovată recent şi care a fost şi afectată în ultimii ani de unele explozii din timpul procesului de exploatare a calcarului, care se extrage prin dinamitarea muntelui. Exploziile au dus la fisurarea zidurilor şi implicit, la distrugerea frescelor şi a picturilor interioare şi exterioare. Reprezentanţii exploatării doresc retragerea limitei actuale a parcului în sectorul nord-vestic al carierei, dar şi scoaterea din parc a altor suprafeţe, de peste 80 de hectare, în care să se creeze noi drumuri de exploatare. În acest fel însă peisajul carstic şi vegetaţia din Muntele Arnota vor fi periclitate, iar lucrările se vor apropia şi mai mult de Mânăstirea Arnota. Măsura de restrângere sau chiar desfiinţare a parcului naţional ar afecta însă destul de grav şi turismul în zonă.

Parc deosebit

Parcul naţional Buila deţine încă foarte multe „comori” nedescoperite încă de turişti, printre care singura pădure naturală de Tisă din Carpaţii Meridionali, peste 120 de specii de animale şi plante protejate, schituri izolate, unele dintre cele mai grele trasee de căţărare pentru alpinişti şi multe altele. Situat în sudul Munţilor Căpăţânii din judeţul Vâlcea, pe teritoriul localităţilor Costeşti, Bărbăteşti şi Băile Olăneşti, „parcul este cel mai mic din România, având 4500 de hectare, seamănă cu Piatra Craiului, dar a fost mult mai izolat spre deosebire de alte parcuri. În Cheile Cheii avem singura pădure de tisă din Carpaţii Meridionali, o suprafaţă de două hectare, cu 1000 de exemplare. Este floare de colţ foarte multă, ghinţură, arginţică, avem peste 100 de peşteri şi chiar orhidee. În această zonă a fost acum 130 de milioane de ani un recif de corali, de aceea munţii iau aceste forme şi culori. Avem 80 de specii protejate de floră şi 30 de specii de floră.” –spune Florin Stoican, preşedintele Asociaţiei Kogayon, cea care administrează parcul.

Anda VLAD

Leave a Response