|sâmbătă, noiembrie 23, 2024
  • Follow Us!

Vâlcea se poate trezi oricând cu o criză catastrofală în infrastructura energetică! 

652x450_109404-romania-are-cel-mai-ieftin-tarif-la-energia-electrica-din-europa

 

Cum sunt deturnaţi banii de întreţinere şi investiţii în infrastructură

Un incident energetic major, petrecut recent, atrage atenţia asupra mecanismului legislativ, economic şi financiar prin care statul român deturnează companiile publice de la scopul pentru care au fost înfiinţate, obligându-le să se comporte ca maşinării de făcut profit, cu preţul punerii în pericol a economiei naţionale.
Pe  data de 1 iunie 2016, zonele de nord din judeţele Vâlcea şi Argeş au rămas timp de o oră şi un sfert fără curent electric. Nimic nu a mai funcţionat: nici fabrici, nici hidrocentrale, nici CET Govora, iar traficul din Râmnicu Vâlcea a fost dat peste cap. Autorităţile au intrat în alertă. De 26 de ani nu mai avusese loc o pană de curent de asemenea amploare.

S-a constatat că a fost o defecţiune în reţeaua Transelectrica, transportatorul naţional de energie.

Incidentul a atras atenţia asupra rămânerii în urmă, mult sub planurile anuale, a programului de investiţii în reţeaua Transelectrica, fapt confirmat atât de rapoartele de administrare ale companiei, cât şi de un raport al Curţii de Conturi – scrie cotidianul Cuget Liber.

La fel ca şi Transgaz, Transelectrica face profituri uriaşe din tarife nejustificat de mari, care, în loc să fie reinvestite, sunt repartizate în proporţie de 75%‚ ca dividende către acţionari.

Vina pentru punerea profitului şi dividendelor mai presus de misiunea companiilor publice şi în dauna intereselor economiei naţionale aparţine statului român, respectiv guvernelor care s-au perindat la cârma lui.

Cotidianul Cuget Liber a descris cum funcţionează mecanismul. Potrivit legii, bugetele anuale ale companiilor publice (respectiv indicatorii de venituri, cheltuieli de personal, cheltuieli cu lucrările de reparaţii, întreţinere şi investiţii, profit şi repartizarea lui) sunt propuse de adunările generale ale acţionarilor (în care votul majoritar îl are statul). Iar cel ce le aprobă este guvernul. Deci, Guvernul şi reprezentanţii statului în adunările generale ale acţionarilor sunt cei ce stabilesc orientarea companiilor publice: fie spre buna întreţinere şi dezvoltare a infrastructurii, fie în dauna ei şi în favoarea profitului şi a dividendelor.

Dar ce interes au statul şi oamenii lui să neglijeze infrastructura publică? Se ştie că statul are, întotdeuna, nevoie de cât mai mulţi bani, iar profitul companiilor publice reprezintă o sursă importantă. Drept dovadă, a fost emisă OG nr. 64 din 2001, prin care societăţile naţionale, companiile naţionale, societăţile comerciale cu capital integral sau majoritar de stat şi regiile autonome sunt obligate să repartizeze, către stat, sub formă de dividende sau vărsăminte, minimum 50% din profitul net. Iar pentru ca salariaţii să fie motivaţi să realizeze un profit cât mai mare, actul normativ prevede şi pentru ei o cotă de participare la profit de 10%.

OUG nr. 109/2011 privind guvernanţa corporativă a întreprinderilor publice cuprinde, la rândul ei, un mecanism de motivare spre profit. Astfel, remuneraţia membrilor consi-liului de administraţie şi a directorilor „este formată dintr-o indemnizaţie fixă lunară şi, dacă este cazul, dintr-o componentă variabilă, constând într-o cotă de participare la profitul net al societăţii, o schemă de pensii sau o altă formă de remunerare pe baza performanţelor”. În mai toate cazurile, administratorii şi directorii companiilor publice au prevăzută în contractele de mandat respectiva cotă de participare la profitul net.

Conducătorii companiilor publice ştiu care este calea cea mai simplă pentru a obţine un profit cât mai mare. Veniturile încasate de la beneficiari sub formă de tarife pentru utilizarea şi întreţinerea infrastructurii nu pot fi majorate, fără a provoca reacţii adverse, în schimb pot fi amputate cheltuielile companiilor publice. De reducerea personalului nici nu poate fi vorba. S-ar revolta sindicatele. În schimb, infrastructura nu are gură să ţipe când rămâne fără fonduri de întreţi-nere, reparaţii capitale şi investiţii.

În concluzie, prin acest mecanism, banii încasaţi de la utilizatorii infrastructurii, în loc să fie folosiţi în scopul declarat (întreţinere şi investiţii), sunt deturnaţi. Transformaţi în profit, dividende şi cote de participare la profit, trec în buzunarele statului, ale administratorilor şi directorilor numiţi de minis-tere.

Situaţia este extrem de gravă. Dacă Guvernul nu desfiinţează cât mai repede acest mecanism anti-economic şi anti-naţional, România se poate trezi cu o criză catastrofală în infrastructură. Deja, reţelele de transport rutiere, feroviare şi fluviale sunt într-o stare critică. Din cauza stării lor, economia naţională înregis-trează pierderi majore.

 

Leave a Response