Seceta, bat-o vina!
Mare ţi-e grădina, doamne!Dar de ce mă mai mir? Trebuie să fiu conştient că bătrânul Delacerna avea dreptate, acum 10 ani, când mă avertiza: „Măi, băiete, eu am mai trăit vremurile astea, pe care le trăiţi voi acum! ├×ine minte! Voi s-o duceţi bine numai dacă furaţi, speculaţi naivitatea proştilor ori nevoia copiilor!”… Şi câtă dreptate avea!… Cu „furtul s-au îndelednicit şi-o duc foarte bine, cei care au cam fugit de muncă toată viaţa, mai ales, cerşetorii de voturi pe liste, ca să nu bage „proştii” de seamă ce biografii şi-au confecţionat peste noapte. „Nevoia copiilor” au aplicat-o dascălii noştri, aşa zisa intelectualitate, care niciodată n-a fost unită şi au profitat mai toţi „aleşii” de ea, care au „fabricat” milioane de culegeri şi antologii difuzate încrucişat (ca să li se piardă urma) şi „cu forţa” printre elevi, contra unor comisioane grase. Şi bună-nebună, părinţii săraci, au scos din buzunarele lor şi-aşa rupte,banii necesari, doar n-o să rămână odraslele lor fără carte. Iar cei care au speculat naivitatea proştilor, Doamne, sunt tocmai slujitorii tăi, care se întrec pe ei în a-ţi face numele de râs. Le ştii, cred, faptele doar ţi-au fost amintite de atâtea ori, dar astăzi, unul din popălăii Tăi a primit o lecţie usturătoare, pe care, îmi permit, să ├×i-o relatez pe scurt.
N-a mai plouat de mult şi, bineînţeles, că s-a ivit momentul ca şi Mândruliţă, popălăul din Zâmbăteşti să-şi convingă enoriaşii că doar el poate aduce ploaia.
Şi â, unde nu scoate el nişte oase ale Sfântului Sisoe (că atât s-au înmulţit moaştele ocrotite de Tine, că nu mai ştim ce să credem!) şi-i pune pe bieţii enoriaşi, îi obligă chiar, urlând cât îl ţin bojogii:
– Pupaţi-le! Hai, pupaţi’le, că v-aţi îndepărtat de Dumnezeul meu şi de aia nu vă mai dă nici ploaie. Ca să vă înveţe minte! Să vă pedepsească! V-am zis de atâtea ori, că trebuie să daţi bani, ca să facem altă biserică şi nu m-aţi ascultat! Că asta e veche, e comunista şi nu mai e încăpătoare. S-a făcut cu zgârcenie şi de-aia Dumnezeu nu mai ţine cu voi. Şi de sărbători v-aţi lăsat, de, parcă, pământul v-a luat minţile! Hai, pupaţi moaştele şi scoateţi banii de la tejghea! Puneţi-i în cutia asta! Acum, să vă vadă Dumnezeu că vă întoarceţi iar faţa la el! Şi, în timp ce popălăul Mândruliţă urla şi-i beştelea pe săracii ţărani şi la propriu şi la figurat, aceştia îşi întorceau buzunarele şi, puţinii bănuţi pe care-i aveau, îi aruncau într-o cutie!
Dar seceta, bat-o vina îşi făcea de cap. Nici o picătură nu venea, cu toate că era înnorat! Te pui cu …stratul de ozon?
Şi, în timp ce bieţii ţărani nu mai ştiau ce să creadă, Doamne, dinspre câmp apăru pe o mârţoagă de cal agronomul Iconaru şi li se adresă calm, omeneşte, celor ce-l priveau cu ochii mari cât cepele…
– Oameni buni, cu banii ăştia vom pune la punct sistemul de irigare, care este cea mai bună ploaie şi la îndemâna voastră. Hai, părinte, fii şi Dumneata o dată serios şi ţine cu oamenii nu cu oasele sfântului Sisoe!
George Achim
