Dumnezeu să-i odihnească pe George Mercioiu şi Bogdan Tobă !
Dumnezeu să-i odihnească pe George Mercioiu şi Bogdan Tobă !
O comunitate mică îşi trăieşte dramele în colectiv. Când nenorocirea îi atinge pe oamenii tineri, parcă durerea este şi mai mare şi frizează inimaginabilul. Aşa a fost din totdeauna la Vâlcea, orăşel în care fiecare se cunoştea cu fiecare, în care familiile erau înrudite, cunoscute şi îşi ştiau secretele şi dramele. Liceenii vâlceni, elevi ai celor două licee rivale se duceau la ceaiuri împreună, se iubeau ori se certau, dar rămâneau prieteni, vâlceni înainte de toate. Când murea cineva acum 40 de ani, oraşul suferea ca un singur trup, ca un singur suflet, ca o singură familie atinsă de aripa nenorocirii. Şi astăzi e la fel, spiritul se păstrează, dramele se consumă tot colectiv, deşi oraşul se vrea mai modern şi cosmopolit. Drama celor doi adolescenţi a scos ieri, în stradă, circa trei mii de oameni tineri, înmărmuriţi de durere şi neputinţă. Cu chipurile celor doi imprimate pe tricouri, într-o linişte absolută, semn că durerea era prea mare şi drama prea adâncă, tinerii vâlceni s-au strâns să-i petreacă pe colegii lor în lumea celor mulţi. A fost impresionantă mulţimea de oameni tineri care nu ştiau chipul hidos al morţii şi care parcă voiau să repare ireparabilul. Pe cele două morminte, în final, au rămas aşezate sute de coroane, aşa cum nu am văzut niciodată. Îmi dau seama ce explozie de durere a cuprins comunitatea adolescenţilor vâlceni, după numărul imens de coroane. Doi munţi mici de flori, inutili, mărturii ale durerii şi disperării. Două morminte despărţite de cinzeci de paşi, unde doi prieteni, doi fii, doi colegi care ar fi putut deveni oameni adevăraţi îşi dorm somnul de veci. Spre seară, când au fost făcute fotografiile pentru această pagină, cupluri de adolescenţi veneau tăcuţi, se apropiau, păstrau câteva clipe de reculegere la cele două morminte din Cimitirul Cetăţuia şi se strecurau la fel de tăcuţi spre ieşire, acolo unde, pentru ei, încă pulsează viaţa. Când murea cineva acum 40 de ani, oraşul suferea ca un singur trup, ca un singur suflet, ca o singură familie atinsă de aripa nenorocirii. Astăzi e la fel.
(Silviu POPESCU/ 30 .05.2007- Curierul de Râmnic)
Am reluat , cu acordul autorului, un articol apărut în cotidianul Curierul de Râmnic miercuri. Tragedia din wekendul trecut a avut printre alte urmări şi aceea a creşetrii numărului de vizitatori pe paginile de internet ale presei vâlcene. Şi „ Ziarul de Vâlcea” a înregistrat creşteri semnificative. Luni ziarele s-au vândut foarte bine. Dacă oamenii mai în vârstă, prieteni sau cunoscuţi a celor două familii greu încercate de moartea tinerilor George Mercioiu şi Bogdan Tobă au ales ediţiile tipărite, tinerii, colegii, prietenii cunoscuţii, elevii liceelor din Vâlcea au preferat lectura pe internet. Am primit sute de mesaje pe mailuri sau postate direct pe pagina noastră. Am ales spre publicare câteva. Am reţinut însă şi unele propuneri, ATEN├×IE, venite din partea unor tineri. Una ar viza un proiect de lege care ar modifica vârsta minimă la care se acordă permisul de conducere. Tinerii propun 21-21 de ani. Probabil nici un partid prin parlamentarii săi nu ar risca această modificare de frică că ar pierde voturi. Poate ar trebui majorată şi vârsta minimă la care se poate vota la 21 de ani. Toată lumea ştie că un elev de liceu are, la 18 ani, alte preocupări şi priorităţi decât cunoaşterea politicii din ţară, a doctrinelor, a candidaţilor etc. Un tânăr mai matur, un student sau un muncitor, ar vota având o minimă documentare şi responsabilitate faţă de votul său. Iar pe şosele ar avea loc mai puţine accidente. Redăm în continuare din mesajele primite de redacţia noastră. De asemenea, pe pagina de internet a ziarului au fost postate alte câteva zeci de mesaje de condoleanţe.
• Ne rugăm ca Bunul Dumnezeu să mângâie sufletele celor rămaşi nemângâiaţi de tragica despărţire ….
GEORGE MERCIOIU & BOGDAN TOBă
finest_babygirl_ana@yahoo.com
• Dumnezeu să-i odihnească în pace…. doi băieţi care au lăsat un gol imens în sufletele părinţilor şi prietenilor…George nu te vom uita niciodată….ai fost o rază de soare care ne-a luminat viaţa…să ai grijă de noi toţi de acolo de sus …..condoleanţe părinţiilor
deea_acwila13@yahoo.com
• O să rămâneţi acolo undeva în sufletele şi inimile noastre …:(…prea devreme!!!!!!!!!! nu trebuia!!!!! Tobă Bogdan şi George Mercioiu!!!!!!!
hon3y_lor3@yahoo.com
• Mă numesc Mareş Adrian Virgil: Ne- am cunoscut prin intermediul fratelui său Mercioiu Florin (fost coleg). Era unul dintre puţini băieţi de vârsta lui (19 ani) care era întotdeauna calculat şi avea simţul umorului foarte dezvoltat (zâmbea într-un mod aparte şi întotdeauna ştia când să râdă sau să zâmbească). Era un prieten devotat (când avea un prieten la necaz îl ajuta dacă ştia).Un petrecăreţ de nota 10 un real exemplu pentru toţi care i-au fost prieteni (ştia să se distreze, era întotdeauna calm, calculat şi la locul lui). O să îmi fie dor de tine frate şi nu o să uit niciodată acel zâmbet al tău călduros care din propria-mi părere era atu-ul tău şi care va rămâne veşnic în amintirea mea. D-zeu să aibă grijă de tine. Sincere condoleanţe familiei tale.
adriankmine@yahoo.com
• Poate că aşa a fost să fie… Dar e păcat…te întrebi de ce aşa de tineri, aveau viaţa înainte, e păcat de tinereţea lor! Nu ştii ce va veni mai repede, dacă ziua de mâine sau moartea. Şi-au făcut menirea pe acest pământ şi s-au dus în altă lume, unde sperăm să le fie mai bine… Condoleanţe familiilor şi prietenilor! Dumnezeu să vă ierte- GEORGE MERCIOIU şi TOBă BOGDAN-!
promi5cuou5_grl@yahoo.com
Condoleanţe famililor Mercioiu şi Tobă! Dumnezeu să îi odihnească în pace! adina şi ionuţ
paulrath112@aol.com
• Văduva Andreea – Sincere condoleanţe familiei, colegilor şi prietenilor! Pentru noi veţi rămâne veşnic vii! Colectivul clasei a XI-a A, Liceul Matei Basarab
vaduvaxxx@yahoo.com
• Chiar dak nu prea îi cunoşteam pe ce-i doi Bogdan şi George îmi pare nespus de rău pentru ei. S-au stins mult prea devreme, viaţa lor abia acum începea…. SINCERE CONDOLEAN├×E !!!!!
alinutza_alinusk@yahoo.com
