Inventatorul Ionuț Budișteanu: Nu contează de unde ești, nu contează unde lucrezi, dacă ești cel mai bun, succesul te urmărește oriunde te duci! 

Ionuț Alexandru Budișteanu este un tânăr informatician, inventator român și ambasador al turismului românesc, în vârstă de 22 ani. Este cunoscut pentru rezultatele sale deosebite la concursuri internaționale și pentru marele premiu Gordon E. Moore în valoare de $75.000 obținut la concursul „Intel International Science and Engineering Fair (Intel ISEF 2013)” organizat în SUA.

Ionuț Budișteanu a fost pasionat de calculatoare încă de la vârsta de 3 ani. Încă de atunci, părinții nu-l puteau desprinde din fața calculatorului. În clasa a 8-a, a creat propriul său antivirus și a realizat un proiect „X-Theft” (un software cu inteligență artificială ce recunoaște persoanele care poartă cagulă și intră într-o bancă). Din clasa a 9-a a început să participe la Intel ISEF , cu un program software care permite crearea, simularea, învățarea și exportarea rețelelor neuronale Multi-Layer-Perceptron de formă DLL, împreuna cu algoritmul de învățare.

În clasa a 11-a, la vârsta de 18 ani, a creat proiectul „Interfață om-calculator ce permite persoanelor nevăzătoare să vadă cu ajutorul limbii”, iar in clasa a 12-a  a câștigat premiul cel mare la ediția 2013 a aceluiași concurs, cu un proiect vizând folosirea inteligenței artificiale în scopul crearii unei mașini autonome low-cost.

”– Vă mulțumesc pentru bunăvoința de a-mi acorda acest interviu! Pentru început, vă rog să-mi spuneți cum a început pasiunea pentru informatică?

IONUȚ BUDIȘTEANU:  Pasiunea mea pentru calculatoare a pornit de la faptul că am fost un norocos că părinții mei au primit un calculator la vârsta de 2-3 ani, asta se întampla în anii 95. Povestea este că ei nu l-au cumpărat, ci l-au primit în schimb de la o rundă pe care o împrumutaseră și care nu a mai putut restitui împrumutul inițial. Părinții mei s-au gândit și s-au decis să nu îl vândă, că știau că viitorul va fi al calculatoarelor. Încă de la vârsta de 2-3 ani, am început să îl folosesc zilnic ca să instalez programe în Total Commander, să joc jocuri etc…

Pasiunea pentru programare și informatică a început în clasa a 3-a, când am început să învaț singur să folosesc 3D Studio Max 6 de la Autodesk. Provocarea pornise de la o revistă de jocuri în care era scris că efectele speciale de la filmele de la Hollywood sunt făcute în 3D Studio Max sau Maya. Astfel, m-am hotărât să fac propriile mele filme 3D și am început să fac animații, să modelez obiecte și să randez filme 3D. Le randam, le puneam pe un CD și le trimiteam profesoarei de la un cerc de informatică din Scoala Generală Nr 5. Din păcate, profesoara noastră de informatică de la cerc era profesoara de biologie care făcea extra câteva ore TIC office și nu înteleagea proiectele pe care le făceam. Țin minte că la ore mă ruga pe mine să îi scriu documentele pe care trebuia să le techno-redacteze, că le scriam mai repede decât dânsa. În clasa a 4-a, am început să învăț programare, deoarece citisem că jocurile sunt programate de dezvoltatori și am decis să instalez Q-Basic, un limbaj foarte simplu și vechi de programare și să învăț de unul singur. Din păcate, nu făceam analogia între ce învățam și ce îmi doream eu (jocul). M-am mutat la un colegiu în clasa a 5-a, iar profesoara de informatică Mlisan Mirela m-a păcălit, spunându-mi că dacă voi învăța informatica și algoritmica, voi știi să îmi creez propriul meu joc. Acum dupa aproape 12 ani, chiar dacă știu să îmi fac propriul meu joc, consider că pot creea lucruri mult mai interesante.

– În afară de informatică, ce alte pasiuni mai aveți?

IONUȚ B.: Îmi place să învăț despre tehnologii și istorie. Am făcut proiecte software, electronice, mecanice, hardware, de exemplu cum este VisionBot (www.visionbot.net), startup-ul meu care asamblează roboții industriali VisionBot ce sunt folosiți de către clienți să asambleze produse electronice.

– Care este perpesctiva pe care o abordați atunci când porniți în calea descoperirilor inovative?

IONUȚ B.: Când pornesc să construiesc ceva software sau hardware, sunt împins de către pasiunea mea din spate pentru lucrul respectiv.

– În ce măsură invențiile sunt apreciate în România, în raport cu spațiul Occidental?

IONUȚ B.: Personal, cred că în România eu am fost destul de apreciat de către comunitatea din care provin. Ideea, brevetul din păcate nu are nici o valoare. Prototipul are ceva valoare, însă conteaza extraordinar de mult produsul pe care îl livrezi clienților. Sunt convins că și în România fondatorii de companii care au realizat tehnologii bune, sunt foarte apreciați aici și nu trebuie să se mute în altă parte, pentru a primii apreciere internațională. Trăim într-o lume globalizată și sunt convins că, un programator talentat în România care lansează ceva extraordinar, aici în Romania, primește recunoaștere internațională.

– Care a fost cea mai importantă lecție de viață pe care ați învățat-o în urma invențiilor realizate?

IONUȚ B.: Cea mai importantă lecție pe care am primit-o în viață, în urma proiectelor mele, este că nu contează de unde ești, nu contează unde lucrezi, dacă ești cel mai bun, succesul te urmărește oriunde te duci.

– Care este contribuția pe care inventatorii o aduc în privința modernizării statului?

IONUȚ B.: Oriunde, în orice țară, statul este organizația care se adaptează cel mai dificil la noile cerințe ale societății. Statul este un organism care evoluează extraordinar de lent, dar evoluează.

– Care este sprijinul pe care statul român vi l-a oferit în vederea înfăptuirii invențiilor dvs.?

IONUȚ B.: Consider că, cel mai mare sprijin pe care l-am primit de la stat, a fost libertatea să fac ceea ce îmi doresc eu și să lucrez la orice vreau eu. Eu nu am cerut niciodată nimic de la stat și cred că cetățenii nu trebuie să ceară ceva concret de la stat. Noi, cetățenii, trebuie să facem câte ceva pentru stat, pentru popor.

– Care au fost obstacolele pe care le-ați întâlnit de-a lungul timpului?

IONUȚ B.: Au fost foarte multe obstacole. Scurt și obiectiv, obstacolele au fost unii români care efectiv iubesc să pună bețe în roțile celor care încearcă să facă câte ceva lucruri pe aici, prin România.

– Care au fost obstacolele care au îngreunat dezvoltarea cercetării românești?

IONUȚ B.:  Eu nu fac numai cercetare, sunt o persoană pragmatică și practică. De exemplu, acum lucrez la o platformă socială numita SkyHub, pentru a conecta tinerii și oamenii ca să creeze mici comunități în ideea de a rezolva probleme mari. Platforma încă e beta (nu este lansată, am început să lucrez la ea de aproximativ 2 luni de zile)- www.skyhub.me

– Ce trebuie îmbunătățit în cercetarea românească pentru a ține pasul cu cercetarea spațiului Occidental?

IONUȚ B.: Cred că cel mai fundamental lucru pentru a îmbunătăți sistemul educațional și cel inovativ în cercetare, este ca lumea să fie mai deschisă să facă cercetare aplicată și nu teoretică pe hârtie.”

ANA-MARIA IANCU