Primarul din Şirineasa jonglează cu legile funciare şi cu… banii negri 

Aventurile unui edil controversat (I)

Primarul din Şirineasa jonglează cu legile funciare şi cu… banii negri

Comuna Şirineasa este o localitate cu populaţie puţin numeroasă în care predomină familii cu bătrâni şi copii, cu venituri mici. În condiţiile în care rata de participare la vot este puţin peste 50 la sută, fiecare vot contează. Iar voturile care l-au ajutat pe Dan Săraru, actualul primar, în tururile finale au fost cele ale rudarilor.

Voturi pe bocanci şi jurăminte

Mai mulţi localnici ne-au confirmat că edilul a folosit şi mijloace cvasicunoscute şi des uzitate pentru obţinerea voturilor: lemne pentru familiile sărace, aliment, bocanci dar şi o metodă mai rar întâlnită. Rudarii au fost constrânşi să jure cu mâna pe Biblie că vor veni la vot şi că-l vor vota. Bineînţeles cei cărora le-a făcut mici cadouri. Iar rudari sunt o comunitate veche şi cu obiceiuri cunoscute în zonă. Un rudar dacă a jurat strâmb merge cel târziu a doua zi la biserică pentru a se spovedi. Bisericile au fost observate cu atenţie de primar în 2004 şi se pare că toţi cei care i-au dat votul cu jurământ au fost obligaţi să –şi respecte cuvântul. Aşa a ajuns liberalul să mai obţină un mandat.

Preludiu la o măgărie funciară

De-a lungul perioadei în care a domnit peste comuna cu oameni simpli, oameni bătrâni şi oameni săraci, Săraru a reuşit să lovească dur în persoanele, care l-au ajutat şi care au vrut binele administraţiei locale. În aprilie 2002 a avut loc o licitaţie organizată de Ministerul Finanţelor. A fost pusă în vânzare fabrica de cărămidă din Şirineasa. Vânzarea avea loc în vederea recuperării unei creanţe de la Metalochimica. Aşa-zisa fabrică era demult o ruină. Localnicii o devastaseră şi furaseră din ea tot ce se putea fura. Fabrica fusese construită în 1982 pentru Cooperaţia Constructorul pe un teren al fostului CAP, ulterior CAP-ul a primit la schimb, de la consiliul local din localitate, un teren de aceiaşi suprafaţă cu păşune pentru că terenul pe care era fabrica devenise neproductiv. Suprafaţa în cauză era de 0,79 hectare. Fabrica nu mai funcţiona din 1986, era aproape dezafectată, trecuse prin proprietatea mai multor cooperative, avea şoproanele distruse, nu era în funcţiune. Iniţial nimeni nu a dorit să o cumpere. În cele din urmă societatea General Forest a dat aproape 200 de milioane de lei pe această căzătură. Ulterior a investit în primă fază 700 de milioane, apoi în anii următori încă 2 miliarde pentru refacerea ei, punerea în funcţiune, achiziţionarea de cuptoare, utilaje, obţinerea de certificate. Marian Simoiu , administratorul societăţii respective : „Iniţial atât primarul cât şi consiliul local ne-au asigurat că nu există probleme cu acest teren, nu era revendicat de nimeni iar actul, procesul verbal de licitaţie ţinea loc de titlu de proprietate pentru noi. Primarul s-a bucurat că voi angaja localnici şi că voi ajuta primăria. L-am ajutat şi cu bani direct, nu mai ţin minte cât , câteva zeci de milioane în mai multe tranşe. Îi dădeam banii pentru echipa de fotbal. Dar i-am dat şi lemne pentru şcoli şi familia lui. I-am dat utilaje şi oameni plătiţi de mine pentru a căra lemne în diverse zone. Consilierii au recunoscut în plină şedinţă că suntem proprietarii de drept ai acestui teren, că am cumpărat ştiind că regimul juridic al terenului este ok, că am plătit mai mult decât făcea, că am investit. L-am ajutat pe primar să rezolve multe probleme. Tocmai de aceea pentru noi a fost un şoc atunci când domnul Săraru, cu puţin înainte de alegerile din 2004, a împroprietărit, scriptic, în mod ilegal, pe cineva din zonă, exact pe o bucată de teren din mijlocul parcelei pe care se află fabrica mea. Am ajuns prin procese, am ajuns să fim şantajaţi şi ameninţaţi de nişte escroci. Mai aveam puţin şi-mi venea să dau foc la tot. Pentru că în această fabrică am investit aproape tot profitul meu din celelalte afaceri.” De ce anume a procedat liberalul Dan Săraru aidoma unui fost secretar de partid comunist ? De ce a încălcat legile scrise dar şi cele nescrise? De ce nu a vrut să fie om până la capăt? La toate aceste întrebări dar şi la altele vom da răspuns în ediţia viitoare.

Nicu TRANDAFIR