Dormiţi liniştiţi
Grupul de parlamentari anunţat apăru brusc de după colţ în maşinile luxoase cu care fusese „ împroprietărit” imediat cum ocupase fotoliul de „ mari aleşi” . Şi, bineânţeles că nu lipseau din convoi nici maşinile cu sirenă ale poliţiei, ca să le facă loc, ce dracului, doar sunt şi ei cineva acum…
De ce să nu fie păziţi? Să fie linşaţi tocmai acum, când prinseseră şi ei ciolanul şi se apucaseră de ros?…
E e e eee, şi uite, că uitai să zic, că „ ai lor” scoseseră oameni de pe la serviciu, care mai erau, că pe mulţi îi uşuiseră şi, cu flori în mână şi „ dirijaţi” de câţiva lătrăi cu diplomă, începuseră să strige: „ Uraaaa !! Uraaaa !!! BSR! BSR! BRA! BRA! Nu lipsiră nici fătuca aleasă pe sprânceană şi flăcăul de la tineret cu sarea şi pâinea, chiar şi cu ulciorul de ţuică veche, de 20 de ani, ca primirea să li se pară pârţăngăilor abea sosiţi, ca în poveşti şi cum intrară apoi, în Casa de Cultură, grăbiţi ocupară fotoliile aduse cu greu de pe la partizani de acasă şi după ce se priviră câteva clipe in oglinzi improvizate şi îşi spoiră frizurile cu scuipat, după ce îşi lungiră gâturile şi-şi dreasără vocile, acceptară să fie prezentaţi de preşedintele local al BSR, un deşirat fără vână, fost preşedinte de CAP, astăzi recuperat, cu toate că tocmai el îl dărâmase şi îl vânduse.
-Avem, fraţilor, astăzi printre noi nişte titani cu care să ne mândrim că au venit azi să ne vorbească despre munca lor pentru voi…sa-i aplaudăm, tovarăşi, pardon, domnilor! Şi aplauzele se auziră, chiar uralele cunoscute: „ Uraaaa !! Uraaaa !!! BSR! BSR!
– Dau cuvântul tovarăşului, pardon, Pletosu…
-Aşa e, cum e mai bine, începu Pletosu, unul chel, aproape tot, după ce se ridică în picioare ca să ne cunoaştem intr-un fel, că care va fi avantajele vom vedea după patru ani, dar azi vreau să vă zic că suntem aici ca să vă spui că noi muncim pentru voi, pe cuvântul meu de senator…Şi ce facem noi?
Pai noi facem legi, suntem în comisii ca să privatizăm, nu-i aşa, ca să o ducem pardon, duceţi mai bine intr-o zi şi ca să intrăm in UE mai deunăzi, ori cum îi zice?…Şi se aplecă spre vecinul său, Ghiolea lui Plăvan al lui Cioiu Savetii care nu ştiu cum dracului ajunsese şi el la masa lor, dar acesta ridică din umeri nevinovat.Imediat Cheliosul se apleacă spre celălalt vecin, care îi şopti la ureche ceva, după care, triumfător adăugă printre dinţii proaspeţi de aur:
Notore, notore… aşa îi zice. Aplauze izbucniră iar, cât si BSR! BSR!
– Mulţumesc, mulţumesc! Dau cuvântul colegului meu Spircelu Limbă-dulce!
-Uraaaa!! Ce bine-i printre dumneavoastră! Să bem aerul curat şi să ne energizăm, că destul muncim în Bucureşti-ul acela balcanic sută la sută pentru noi…Ptiu-ptiu! Ce am, fraţilor, de guşesc? Pentru voi vroiam sa zic! Oricum, eu vă asigur să dormiţi liniştiţi, că parlamentul lucrează pentru el ! Jur! Că şi guvernul, de altfel, tot pentru el lucrează…
Cheliosul începu să-l înghioldească ca şi celălalt din grup; că din sală începuseră să râdă amar chiar aplaudară, dar el, deputatul Spirache Limbă-dulce clamă ca să convingă.
-Dormiţi liniştiţi, guvernul lucrează pentru el!…
George Achim
