Dilemă
Ce mult te-ai schimbat, mă, neică !
Zău? În bine?
În bine dacă stăm strâmb şi judecăm drept. E-o vorbă din bătrâni….
Mă bucur! Dar, ia, stai aşa! De ce să stăm strâmb?
Ca să judecăm drept. Că dacă mă gândesc eu bine, în cazul tău e invers…
Ce vorbeşti? Am fost eu altfel?
Prea repede ai uitat, neică !
Ce să uit, mă, ce să uit ?
Bine erai. E adevărat că uitarea e omenească, dar cum aş putea eu să uit ce-mi făceai la lecţiile politice, unde mă făceai ca pe dracu….
Eu, mă ? Eu, care n-am omorât o muscă ?
Aşa e, musca era mai valoroasă ca mine, „ un acela cu ochi „. Că aşa îmi ziceai.
Fugi, mă, d-aici cu aiurelile tale!…
Nu sunt aiureli, neică, sunt adevăruri, pe care trebuie să ţi le asumi într-o zi. Mă mir că nu-ţi provoacă oarece coşmaruri.
Da ? Şi care, mă rog frumos, sunt astea ? A ? Poţi să mi le spui ?
Ba, bine că nu !…
Care, mă, care ! Zii, odată, că mă enervezi !
Înjurăturile de Dumnezeu cu care mă blagosloveai ori de câte ori aveai chef. Negarea totală a lui Dumnezeu şi pâra, neică, pâra pe la şefii tăi ideologici, că suntem credincioşi şi că frecventăm biserica, noi, membri de partid. Pânda hidoasă pe care o făceai prin Smucilă şi Coică asupra bietului tău şef, mult mai capabil decât tine, dar cu o hibă, omenească, într-un fel, ca să îi iei locul. Şi i l-ai luat…. Nu mai ţii minte?
Nu sunt eu acela, mă !
Păi nu mai eşti, că ţi-ai schimbat părul, neică. Nici nu te mai recunosc….
Şi, ce ? Nu este bine ?
Nu dă bine, neică, pentru că năravul ţi-a rămas acelaşi. Tot apucător eşti şi inuman.
Eu, mă ? Da, de ce crezi tu asta ?
Pentru că dintr-un hulitor al lui Dumnezeu, ai ajuns acum chiar să-i idolatrizezi pe slujbaşii săi, pe care îi înjurai, fără limite şi nu-i scoteai din escroci şi informatori….
Doamne, ce poţi spune despre mine….
Nu spun eu, neică, spun chiar ei, care te-au plătit regeşte, ca să-ţi închidă gura.
Ptiu-ptiu, drace ! De unde ai mai scos-o şi pe asta ?
Din viaţă, neică, din viaţă şi din „ operele” tale, care te trădează, fără să ştii! Mai bine te-ai călugări undeva şi ţi-ai ispăşi păcatele, precum torţionarii ăia, amintiţi în „ Fenomenul Piteşti”, de care văd , că faci caz, deseori. Poate aşa te va ierta Dumnezeu, nu prin false osanale pe care i le ridici. Altfel Dracu te-aşteaptă, să ştii ! Degeaba ai putere azi, mâine tot un neputincios vei ajunge, pentru că adevărurile dor, neică!…Ce faci, pleci ? Ai intrat în dilemă ? Salutare, neică ! Dacă meriţi şi salutările astea, care sunt sincere, totuşi, că vin de la un om, care a rămas acelaşi. Şi necolorat şi credincios….
George Achim
