Alături de Înaltpreasfinția Sa a slujit un sobor de preoți și diaconi, iar răspunsurile liturgice au fost oferite de către grupul psaltic al Mănăstirii Bistrița. În cadrul Sfintei Liturghii, Chiriarhul Râmnicului a adresat și un cuvânt de binecuvântare în care a arătat că „așezarea Praznicului Învierii Domnului ca hram al bisericii mănăstirii, descoperă monahismul drept taină a libertății răstignite spre Înviere. Prin Înviere, Mântuitorul Hristos ne-a ridicat din robia păcatului, fapt pentru care monahul, prin viața ascetică, prin rugăciune necontenită, prin jertfirea și lupta cu patimile, își trăiește viața într-o permanentă așteptare a Învierii. Viaţa monahală este prezentată în învăţătura Sfântului Grigorie Palama şi ca asemănare cu viaţa Sfintei Treimi. Cel ce se nevoieşte în feciorie se aseamănă „Tatălui Care a născut mai înainte de toţi vecii în feciorie [pe Fiul], şi [Fiului] Care la început a ieşit prin naştere ca o fecioară dintr-un Tată feciorelnic, iar la veacurile de pe urmă s-a născut cu trup dintr-o Fecioară Mamă, şi Duhul Care a ieşit în chip negrăit numai din Tatăl nu prin naştere, ci prin purcedere”. Astfel, călugăria îşi are raportarea ei ontologică ultimă la Dumnezeu Treimic”, a subliniat Înaltpreasfinția Sa.

La final, Părintele Arhiepiscop i-a binecuvântat pe monahii și pelerinii care au participat la hramul mănăstirii.