Memorialul Preot Dumitru Bălașa 

Lui, 31 iulie, Sala Iosif Episcopul  a Casei  Sfântul Ierarh Calinic, a găzduit Memorialul Preot Dumitru Bălașa „Patriarhul de Drăgășani”.

Manifestările au debutat prin slujba de pomenire a părintelui Dumitru Bălășa, fiind continuate cu evocarea personalității, a operei științifice și activității sale de cercetare, de către cei care l-au cunoscut și l-au sprijinit în proiectele desfășurate: preoți, profesori universitari, oameni de cultură.

În cadrul memorialului, Înaltpreasfințitul Părinte Varsanufie, Arhiepiscopul Râmnicului, a transmis cuvântul de binecuvântare intitulat Părintele Dumitru Bălașa  – mărturisitor al Mântuitorului Hristos în perioada ateismului roșu, cuvânt ce a fost transmis de către Părintele Ștefan Zară, Consilier Cultural al Arhiepiscopiei Râmnicului:

„În contextul Anului comemorativ Justinian Patriarhul şi al apărătorilor Ortodoxiei în timpul comunismului în Patriarhia Română, personalitatea Părintelui Dumitru Bălașa nu poate fi trecută cu vederea, Părintele Dumitru fiind unul dintre preoții cei mai activi în plan misionar și cultural din Vâlcea, ca mărturisitor al Adevărului, în acea grea perioadă pentru Biserica noastră.

Părintele Dumitru Bălașa, preot jertfelnic și patriot, a fost un apreciat folclorist și istoric, care și-a dedicat întreaga viață cercetării cu o răbdare impresionantă a etnogenezei poporului român și a strămoșilor noștri daci. A activat în cadrul Asociaţiei Slaviştilor din România, a fost secretar al Institutului de Istorie Naţională, filiala Oltenia; a activat de asemenea ca redactor la revistele Foi literare, Celula, Oltenia şi Mitropolia Banatului.

A publicat sute de studii, articole și numeroase cărți. A străbătut o serie de sate oltenești ca să cerceteze mentalitatea și obiceiurile locale. A crescut numeroși ucenici, preoți, istorici și cercetători care-l cinstesc așa cum se cuvine și care-i continuă munca sa de cercetare.

Înainte de a fi cercetător, istoric și folclorist, Părintele Dumitru Bălașa a fost preot și lucrul acesta a fost prioritar în viața sfinției sale. El este un exemplu strălucit de preot misionar ce trebuie urmat astăzi de către orice preot de parohie. A împletit în chip admirabil activitatea cărturărească cu cea misionar-pastorală, neuitând nicio clipă că este slujitor al lui Dumnezeu și al semenilor săi. Și-a jertfit întreaga sa viața pentru semenii săi, punându-și viața pe deplin în mâna lui Dumnezeu.

În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, Părintele Dumitru Bălașa a fost la solicitarea sa trimis pe front ca preot militar.

Noul regim politic, instaurat în țara noastră după încheierea Războiului, i-a adus părintelui Bălașa multă suferință, fiind închis de către regimul comunist timp de cinci ani, între 1959 și 1964, la Aiud, Jilava și Pitești, acuzat de activitate legionară.

„La Aiud, povestește Părintele Dumitru Bălașa, am ajuns în 1961 toamna. La început ne-au băgat la un salon, la grămadă. Dormeam pe jos, ca animalele, fără pat, fără nimic. La urmă ne-au repartizat la celule, unde eram în patru paturi, aşa, puse unul peste altul. Şi noi ne organizaserăm acolo, ţineam conferinţe, în cadrul celulelor, în saloane. Apoi pe noi ne-au izolat. Pe mine, pe părintele Dumitru Stăniloae – am stat cu el, dar am stat puţin – , Valeriu Anania. Dar ne-au ţinut puţin şi ne-au despărţit că au zis: „Ăştia sunt capii!”, că noi vorbeam, mai ţineam câte o conferinţă, povesteam şi ne turnau, tot dintre noi. Ascultau însă şi ei la uşă acolo, aveau aparate… La urmă m-au izolat. M-au băgat într-o cameră de unul singur. Aveam alături acolo unul care înnebunise din bătaie”[1].

Predica lui, chiar și după eliberarea din închisoare, a continuat să fie plină de substanță, în ea descoperindu-se iubirea Părintelui: Biserica și neamul său. De aceea, până la Revoluția din anul 1989 a continuat să fie supravegheat și, nu de puține ori, atenționat de către Securitate, confiscându-i-se biblioteca personală în anul 1983.

De exemplul Părintelui Bălașa avem cu toții mare nevoie astăzi, pentru că puțini sunt preoții care mai știu să împletească atât de echilibrat cercetarea cu slujirea și activitatea misionar-pastorală, așa cum a făcut-o sfinția sa, fiind unul dintre cele mai luminoase chipuri de preoți mărturisitori din Vâlcea, în perioada ateismului roșu. Astfel Părintele Bălașa este și trebuie să fie astăzi un model autentic de viață, de trăire în Hristos, pentru Biserică și neamul Său.

Binecuvântăm cu părintească dragoste pe toții participanții la această a XIII-a ediție a memorialului Pr. Dumitru Bălașa, rugându-l pe Bunul Dumnezeu să ne întărească pe toți în mărturisirea Adevărului, așa cum Pr. Dumitru Bălașa a făcut-o!”.

[1] În Pr. Dumitru Bălașa,  Porunca iubirii, nr. 1 din februarie 2001, pp. 20-22.