Frânturi de viaţă
Tableta a… politică
Totul e ameţitor şi enervant, sute de minute pe zi aceeaşi reclamă te îndeamnă să-l alegi pe Ics sau pe Igrec pentru revigorarea vieţii a treia şi pentru a scăpa de griji. Eşti buimac, cine e mai bun, cine spune adevărul, nu cumva e ca la loto, ca la FNI, ca la caritas, ca la… breaza, care se joacă şi pe stânga şi pe dreapta? Totul e ameţitor şi greu de stăpânit, de primit în memorie: concerte, cocktail-uri, licitaţii, sume de bani care se rostesc în faţa ochilor tăi şi simţi dureri în creier…
Baluri de caritate! Bancheri fugiţi din ţara lor în ţara altora, unde sunt primiţi, în nici un caz precum cei care se duc să caute un loc de muncă, pentru că ţara asta are un nivel de trai, are un cod de maniere deosebite, ce să caute acela care vrea să muncească în ea, să vină cel cu grămada de bani! Petrolul ba se scumpeşte, ba se ieftineşte, iar benzinarii dau certitudini că după 1 ianuarie benzina nu se va scumpi, iar domnul Vosganian zice că deponenţi de bani pentru procurarea de autoturisme, înainte de 1989, vor primi înapoi sumele depuse! În acest sens promisiunea, demersul ministrului cu banii va începe cu un memorandum adresat Guvernului.
Noi reclame, arată că se apropie europarlamentarele, ne readuc aminte cine sunt cei mai, cum se promite (degeaba!), cum se încearcă intrarea (iar?) pe sub pielea alegătorului, cine deţine formula magică şi planul bestial de înaintare a României pe „culmile înalte ale progresului şi civilizaţiei” etc. Oameni buni, nu mai are nimeni „sânge în instalaţie”? O criză „bolnavă” ne arată că lipseşte sângele de la Centrele de donare, lipsesc donatorii, lipseşte picătura de viaţă. Ce este de făcut? E nevoie de sânge tânăr, chiar dacă, auzi una, donatorii au plecat să muncească în străinătate! Iar sunt premii exorbitante la Loto, iar ne îngrămădim să punem mâna pe potul cel mare de vreo 4 milioane de euro. Numai că nu vom câştiga toţi…
Pe asta chiar nu mi-o închipuiam: târgul de divorţuri! Gata, s-au şi găsit specialişti în gestionarea cauzelor cuplurilor care s-au rupt sau sunt pe cale de despărţire. Cifrele sunt de speriat: 22.500 anul acesta, până acum, 32.752 anul trecut. Doar în România! Şi interesant sau ciudat este că nu divorţează cei cu mulţi copii, cei cu bani mulţi se despart, ei caută fericirea în altă parte. Încă o dată e de spus că banii nu aduc fericirea, iar în UE, unu din două cupluri urcă scările tribunalului! Celula de bază a societăţii e bolnavă! Ne dor multe, dar cea mai mare durere este că Dobrin, Prinţul din Trivale, a încheiat partida cu viaţa şi, a plecat! Omul care a adus pe stadion bucuria, uitarea grijilor, minunăţia driblingului creat numai de el, omul născut să dea lumină pe feţele noastre, omul care n-a supărat pe nimeni, deşi mulţi i-au pus nori peste rarul lui zâmbet, a plecat pentru că i s-au deschis larg porţile raiului… Doamne, în câte inimi are el loc acum! Un oraş trist, o ţară tristă!
de Mihai Râmniceanu
