La eveniment au participat academicieni, cercetători, preoți, profesori, oameni de cultură și elevi ai Seminarului Teologic „Sfântul Nicolae”.

În cuvântul adresat participanților, intitulat „Mircea cel Bătrân – voievodul care a întărit unitatea de neam și de credință a românilor”, Înaltpreasfințitul Părinte Varsanufie a precizat că „Anul 2018, an declarat de către Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române ca An Omagial al unității de credință și de neam și An comemorativ al Făuritorilor Marii Uniri din 1918, prin rânduiala lui Dumnezeu ne oferă și posibilitatea de a-l comemora la șase sute de ani de la mutarea sa în Împărăția lui Dumnezeu pe unul dintre cei care au luptat cel mai mult pentru unitatea neamului românesc, pe binecredinciosul voievod Mircea cel Bătrân. Acum 100 de ani, când visul tuturor românilor s-a realizat, înfăptuindu-se România Mare, tocmai se împlinise o jumătate de mileniu, de când voievodul Mircea I Basarab a fost așezat în mormântul său de la Cozia.

Mircea cel Bătrân, voievod binecredincios și înțelept al neamului românesc s-a îngrijt deopotrivă de bunăstarea materială și spirituală a poporului său, tinzând către idealul unității naționale.

A pus un accent deosebit nu doar pe zidirea de lăcașuri sfinte, ci și pe sfințirea propriei vieți. În ceea ce privește activitatea desfășurată în sprijinul Bisericii, putem spune că Voievodul Mircea cel Mare a fost unul dintre marii ctitori de biserici și restauratori de sfinte lăcașuri ai perioadei medievale. Trebuie să facem precizarea că în timp ce el a ocupat scaunul domnesc, în Țara Românească exista o Mitropolie, cea a Ungrovlahiei, cu sediul la Curtea de Argeș, întemeiată înainte de 1359, când a fost recunoscută de către Patriarhia Ecumenică, și o nouă Mitropolie, a Severinului, cu o existență mai scurtă, de aproximativ trei decenii. Împreună cu ierarhii care au păstorit în aceste două Mitropolii, voievodul Mircea cel Bătrân a lucrat pentru promovarea vieții bisericești.

Mănăstirea Cozia, locul unde binecredinciosul voievod se odihnește de șase secole, este una dintre cele mai frumoase și mai reușite realizări arhitecturale din Țara Românească, din a doua jumătate a secolului al XIV-lea.

În biserica acestei sfinte mănăstiri, Mircea cel Mare și-a ales locul de odihnă veșnică, precum și loc pentru portretul votiv de „mare voievod și domn”, pictat în partea dreaptă a naosului. Într-un document din 20 mai 1388, Voievodul Mircea spune: „De aceia, am binevoit domnia mea să ridic din temelie o mănăstire în numele Sfintei și de viață începătoarei și nedespărțite Troițe, dumnezeire nezidită… la locul numit Nucet pe Olt, adică Cozia”.

Cel care l-a sfătuit pe Mircea să ridice ctitoria de la Cozia pe locul unde se află astăzi, a fost, cu siguranță, Sfântul Nicodim de la Tismana, călugăr cărturar și „sfetnic al lui Mircea întru cele dumnezeiești”. Se cunoaște din izvoare sigure că „Nicodim sfințitul” a fost duhovnicul lui Mircea încă din tinerețe și că mai târziu, când Mircea a ajuns domn, acesta „îl lua adesea pe Nicodim cu dânsul”.

Mănăstirea  Cozia a fost târnosită de Sfântul Cuvios Nicodim al cărui chip este zugrăvit în partea de sud a pronaosului. Ca mănăstire, Cozia s-a organizat sub directa supraveghere a Sfântului Nicodim de la Tismana. El numește cel dintâi stareț cunoscut din documente, anume Ieromonahul Chir Gavriil, fără îndoială un ucenic al său.

Întreaga activitate a voievodului a fost sprijinită, în mod de netăgăduit, și de doamna Mara, soția sa, al cărei chip se păstrează la Schitul Brădet.

Despre personalitatea voievodului muntean stau mărturie frescele de la Brădet, Argeş şi Cozia, în care se pot remarca privirea pătrunzătoare şi trăsăturile fine ale unei persoane cizelate, cumpătate şi bine determinate. Dreapta credință și evlavia voievodului Țării Românești, Mircea cel Mare, nu pot fi puse la îndoială.

Sfintele altare pe care le-a zidit sunt semnul unei credințe nestrămutate, ce arată dorința acestuia de a fi pomenit necontenit la Sfânta Liturghie, iar duhovnicul său, Sfântul Nicodim de la Tismana, este, fără doar și poate, un garant cert al vieții creștine pe care voievodul o ducea. Asemenea Sfântului Gheorghe, Marele Mucenic, care a zdrobit capul balaurului, voievodul evlavios Mircea a stat mereu apărând țara de năvălirea păgânilor și întinarea dreptei credințe.

Studiile din ultimii ani asupra personalității voievodului Mircea cel Bătrân îl așază la loc de seamă, alături de marii bărbați ai neamului nostru românesc.

Prin curajul şi jertfelnicia sa pentru neam şi dreapta credinţă, a reușit să pună stavilă Imperiului Otoman în expansiunea lui tot mai rapidă spre Occident, sprijinindu-l pe regele maghiar Sigismund de Luxembourg. Astfel, pe plan extern, împreună cu Serbia şi Bosnia, a construit un sistem de state tampon între Regatul Ungariei și Imperiul Otoman. Acest lucru a permis Occidentului să continue în toată această perioadă dezvoltarea socială și culturală, în lumina învățăturii creștine, care a fost mai târziu concretizată în strălucita perioadă a Renașterii. În acest sens, toate marile realizări culturale și artistice ale Evului Mediu european sunt datorate acestui „atlet a lui Hristos”.

Literatura a consemnat în mod fericit, inspirat şi valoros, frânturi din domnia voievodului muntean, care a depăşit modalităţile de conducere obişnuite din acele vremuri. Dintre aceste lucrări, cele mai cunoscute sunt „Scrisoarea a III-a” a lui Mihai Eminescu şi „Umbra lui Mircea la Cozia” a lui Grigore Alexandrescu.

Prezența lui Mircea cel Mare, Voievodul Țării Românești, nu se va şterge din rădăcinile neamului nostru românesc, atâta timp cât nu vom uita să-i cinstim memoria, aşa cum i se cuvine unui mare voievod creștin. Domnitorul Mircea cel Mare rămâne viu prin ceea ce a lăsat posterităţii şi constituie un model pentru conducătorii de astăzi și un îndemn pentru generaţiile de azi şi de mâine în a sluji acest popor. Fiecare dintre noi trebuie să fie conștient că fără jerfa, vitejia și domnia sa poate nu ar mai fi existat în poporul român nici Binecredinciosul Voievod Ștefan cel Mare, nici Mihai Vitezul, nici Mihai Eminescu, nici Nicolae Iorga, nici Constantin Brâncuși, iar destinul țării acesteia ar fi fost cu totul altul.

Binecuvântăm cu părintească dragoste pe toţi participanții la acest simpozion, mulţumind în chip deosebit conferenţiarilor prezenţi şi exprimându-ne nădejdea că lucrările acestuia vor aduce roade sufletelor noastre, aprofundând rolul pe care l-a avut binecredinciosul voievod Mircea cel Bătrân spre realizarea unității naționale și întărirea Bisericii strămoșești”.

În continuare, au susținut comunicări:

– Acad. Prof. Univ. Dr. Răzvan Theodorescu – Academia Română

– Prof. Univ. Dr. Radu-Ștefan Vergatti, membru titular al AOSR, Dobrogea lui Mircea cel Bătrân;

– Prof. Univ. Dr. Nae Georgescu, Mircea cel Bătrân în opera lui Mihai Eminescu;

– Prof. Univ. Dr. Valentin Ciorbea, membru asosciat AOSR, director al Centrului de cercetare a Conlucrarii Bisericii Ortodoxe cu Armata Romaniei „General Paul Teodorescu „, Politica lui Mircea cel Bătrân la Dunărea  de Jos și Marea cea Mare.

– Cercet. Dr. Mircea Gheorghe Abrudan – Institutul de Istorie „George Barițiu” al Academiei Române, Cluj-Napoca, Mănăstirea Cozia în cartografiile și descrierile austriece din secolul al XVIII-lea;

– Pr. Dr. Laurențiu Rădoi, Râmnicu-Vâlcea, Mircea cel Bătrân și Biserica Neamului;

– Conf. Univ. Dr. Ioan St. Lazăr, Râmnicu-Vâlcea, Considerații privind dimensiunea spirituală a personalității lui Mircea cel Mare;

– Arh. Drd. Anca Mihaela Coşa – Şcoala Doctorală de Urbanism a Universităţii de Arhitectură Ion Mincu Bucureşti, Cercetare folosind imagini din satelit asupra ctitoriilor sfântului Nicodim de la Tismana;

– Dumitru Garoafă, Inspector Arhivele Naționale – Vâlcea, 31 ianuarie / 13 februarie 1918: comemorarea a 500 de ani de la trecerea în veșnicie a Domnului Mircea cel Mare;

– Pr. Drd. Constantin Mănescu, Urșani – Vâlcea, Scrierile lui Nicolae Iorga despre Mircea cel Bătrân.

Manifestările vor continua duminică, 21 ianuarie, la Mănăstirea Cozia, unde Înaltpreasfințitul Părinte Varsanufie va săvârși Sfânta Liturghie și Slujba de parastas pentru Voievodul Mircea cel Bătrân.