BISERICILE RAMNICULUI (II): Manastirea Antim, Fostul Schit Cetatuia, Fostul Schit Inatesti
MĂNĂSTIREA ANTIM (Fost Schit Troianu) (1843), Schit de călugări pe strada Posada (Râureni)
Hram: „Tăierea Capului Sfântului Ioan Botezătorul” – monument de categoria B;
Schitul Troianu şi casa stăreţiei au fost ctitorite în perioada 1840-1843 de „arhimadritul de naţie elin, din ostrovul Andros” Hrisant Penetis, egumenul Mănăstirii Hurezi. Târnosirea lăcaşului s-a făcut la 25 martie 1843, de praznicul Bunei Vestiri, „când tot chinosul din acea capitală – şi nobleţe şi toată populaţia – să adunase la frumoasa poziţie Troian, ca să asculte slujba sfinţirii”. Generalul Gheorghe Magheru şi-a stabilit aici, începând cu 2 august 1848, tabăra militară dizolvată la 28 septembrie, în urma intervenţiei armatei turceşti în Ţara Românească. O dată cu secularizarea averilor mănăstireşti de la 1864, schitul Troianu a intrat în proprietatea statului devenind metoh al mănăstirii Hurezi. Din anul 1973, monumentul istoric a fost transferat în administrarea Muzeului Judeţean Vâlcea care a amenajat aici Complexul muzeal „General Gheorghe Magheru”. În 2008 s-a sfinţit piatra de temelie a unei noi biserici a schitului, cu hramul „Izvorul Tămăduirii”;
FOSTUL SCHIT CETĂŢUIA (sec. XVI, 1677-1680, ref. 1850-1853), Fost schit de călugări pe Dealul Cetăţuia, Calea lui Traian
Hram: „Sfinţii Voievozi Mihail şi Gavriil” – monument de categoria B;
Construcţia care a purtat dintotdeauna denumirea de Schitul sau Biserica Cetăţuia va fi avut şi rol de fortificaţie pentru că legenda spune că aici a fost ucis voievodul Radu de la Afumaţi, domnitorul cel viteaz care a purtat nu mai puţin de douăzeci de războaie şi i-a învins în mai multe rânduri pe turci. A sfârşit asasinat, împreună cu fiul său Vlad, în urma unui complot boieresc la 2 ianuarie 1529. Dacă ar fi să acceptăm această legendă sigur biserica a fost părăsită, ceea ce ne dă posibilitatea să discutăm despre o nouă ctitorire la 19 august 1680 de către mitropolitul Teodosie. Monumentul istoric a fost refăcut între 1850-1853, când mitropolitul Nifon i-a adăugat pridvorul cu stâlpi din cărămidă şi o turlă, gardul de incintă din cărămidă cu lespezi de piatră şi două case. Tot în acest an a fost repictată fresca interioară de pictorul Gheorghe Tattarescu. Alte etape de reparaţii s-au mai făcut în anii 1929, 1941, 1950, 1984. Biserica a fost consolidată în 1987, iar pictura a fost restaurata în anul 2000;
FOSTUL SCHIT INĂTEŞTI (sec. XIV; 1751), Fost schit de călugări pe strada Antim Ivireanul, nr. 5, în curtea Seminarului Teologic “Sf. Nicolae”
Hram: „Buna Vestire” – monument de categoria B;
Schitul Inăteşti este atestat în hrisovele lui Mircea cel Bătrân din 20 mai 1388 şi din 1392. Cercetările arheologice au pus în evidenţă rămăşiţe ale unei clădiri de piatră din secolul al XIV-lea, cahle şi cărămizi din aceeaşi perioadă, dar ctitorul din această perioadă nu este cunoscut. Ctitorii din secolul al XVIII au fost Vasilie monahul şi ieromonahul Rafail, stareţul Coziei. Zugravii din secolul al XVIII-lea sunt Marin şi Constantin. În 1864 moşia Inăteşti este secularizată. Este cumpărată de Petre Olănescu, deputat şi prefect de Argeş, pus în posesie în decembrie 1872, prilej cu care, acesta solicită şi obţine şi construcţiile de pe proprietatea Inăteşti, construcţii care nu erau menţionate expres în actul de vânzare, respectiv biserica şi stăreţia. Aceste construcţii fuseseră puse la dispoziţia Consiliului Judeţean Vâlcea în anul 1867 şi reparate din temelii pe cheltuiala judeţului Vâlcea pentru a li se da destinaţia de arest preventiv. În anul 1929 este reparată biserica, prilej cu care se decapează pictura nouă şi este pusă în evidenţă pictura din secolul XVIII;
Informatii furnizate de Arhiepiscopia Ramnicului
