Sentimente cenzurate
Sentimente cenzurate
de Mihai Râmniceanu
Într-o dimineaţă, poate ieri, poate ailaltă ieri, poate… mâine am plecat de acasă cu o sumedenie de gânduri negre, îngrămădite unul peste altul, în nici o ordine logică, pentru că a venit vremea să nu-ţi mai poţi ordona nici grijile, nici datoriile, nici zilele în care să plăteşti aceste datorii.
Visezi ceva, ca om matur ce eşti, crezi în ceva, ca om cu Dumnezeul tău şi te pomeneşti, la fiecare trezire din somn sau din gânduri, înşelat, minţit, răsucit şi perpelit de grijile transformate în pericol iminent al existenţei tale.
Avem date zilele ca să gândim logic, să construim prin gândire şi prin colaborare, suntem puşi să conducem, ca să purtăm, fiecare, corabia pe care o avem, pe apele tulburi ale politicii şi vieţii româneşti, în poziţia normală de înaintare. Numai că eu, timonier al „bărcii” mele, îmi văd de valurile mele, de valurile care le provoc eu, nu de cele care vin din alte părţi. Necazul este că pe ale mele le înving, ale lor, însă, îmi „alimentează” mereu barca mea cu apă şi mă văd în fiecare zi „îngropat” în apele tulburate de politicieni şi conducători, de cei care cârmesc corabia ţarii.
Domnule X, eşti conducător, întâi şi întâi, nu politician. Pe mine nu mă interesează reuşita sau nereuşita dumitale în politică sau a partidului pe care îl reprezinţi, pe mine mă interesează imaginea ţării, a localităţii în care trăiesc, a familiei mele a vecinului şi prietenilor mei.
Pe mine mă interesează pacea şi înţelegerea oamenilor care mă conduc, mă interesează seninul de pe faţa lor, nu ura, nu îndoiala, nu gândul de a-şi doborî competitorul cu hârtii, cu fapte, cu dosare, cu afaceri, cu nu mai ştiu ce.
Pe mine mă interesează de ce e lipsă de sănătate la atâţi copii, de ce atâtea nevoi pe capul acestei naţii, de ce ni se cere mereu calm şi nu bocete şi prohoduri, de ce scumpiri în fiecare zi, de ce, repet, atâtea ape tulburi în viaţa mea provocate de politica ruşinoasă, răzbunătoare a politicienilor de meserie (dacă avem vreunul!), criza bancară şi iată ce mă mai îngrijorează: unul dintre miile de copiii suferinzi, cu jumătate din corp paralizată, nici nu ştiu cum să mă mai exprim, cere mamei să-i facă un compot de mere, subliniind, cu grijă: „Dar să iei numai o jumătate de kilogram, pentru că sunt scumpe!!”
Asta mă îngrijorează, nu faptul că unii nu mai contenesc să se îmbogăţească de pe urma sărăciei şi crizei politice, administrative, financiare, a crizei morale şi a tot ce mai derivă din neînţelegerea politicienilor, din scenariile interminabile, croite de la o zi la alta. Mă interesează că jucăm Hora Unirii… separat!
Cred că la cele mai multe cabinete de psihologi ar trebui să meargă politicienii, cred că e nevoie de şcoli politice, şcoli despre cum să ştii să conduci, şcoli de modelare a sufletelor şi gândirii, şcoli în care să se spună ce înseamnă pace, şcoli în care să-şi dea seama, fiecare dintre cei ce aleargă spre scaunul de conducere, că e cineva mai bun ca el. E loc în politică pentru fiecare, iar poporul ar trebui să nu se mai lase amăgit. Este loc pentru sentimente mai bune şi necenzurate de războiul politic al răzbunării. E nevoie de limpede în viaţa noastră.
Alte articole din acesta editie:
(Impact)Judecătoarea Mihaela Chirvaşiu pune talpa pe gâ…
(Fapt divers)Gruparea de tip mafiot Piele, specializată pe ş…
(Actualitate)Fabrica Bere Alutus aşteaptă facilităţile salva…
(Actualitate)Energie ieftină pentru Oltchim
(Impact)Brezoi: Profesor acuzat că face politică în şcoală
(Politica)Liderii liberali sprijină efectiv candidatura l…
(Sport)Chimistele s-au antrenat în compania celor de l…
(Administratie)Locuri speciale pentru vânzarea mărţişoarelor
(Editorial)Începem să plătim
(Politica)PSD vrea să renunţăm la cota unică de impozitare
(Sport)AJF Vâlcea a organizat „Memorialul Marian…
(Editorial)Sentimente cenzurate
(Actualitate)Ziua Unirii – sărbătorită la Jandarmerie
(Fapt divers)Traficanţi de droguri din patru judeţe – …
(Impact)Trei cadre medicale, sancţionate subţire pentru…
